In 1692, dupa ce administratia otomana a fost izgonita din Oradea, catolicismul a pus din nou stapanire pe judet, desi la acel moment lipseau constructiile tipice institutiilor ecleziastice. In urmatorul secol s-au ridicat mai multe biserici, insa niciuna nu a fost considerata destul de reprezentativa, incat sa indeplineasca atributele necesare unei catedrale.

"La palatul episcopal piatra de temelie a fost pusa la 23 mai 1762 arhitectul noii cladiri fiind Franz Hillebrandt iar conducatorul lucrarilor, Johann Michael Neumann", noteaza Liviu Borcea, in "Memoria Caselor". Patru ani mai tarziu, lucrarea era aproape gata, ramanand de terminat lucrarile interioare. Capela era finalizata in luna septembrie a anului 1776, fiind pictata in fresca de catre Johann Nepomuk. Sala festiva a fost decorata mai tarziu, in 1879, de catre pictorul Franz Storno.

Analogii

Planul constructiei ilustreaza inspiratia franceza prin forma de "U". Parterul are ferestrele terminate in segment de arc, fiind tratat ca un soclu pentru etajele unite prin pilastri. Ferestrele de la etajul intai sunt prevazute cu coronamente in segment de cerc sau in forma de acolada, avand in interiorul lunetei busturi figurative realizate din stuc. Ferestrele de la etajul al doilea sunt ovale si sunt incoronate de scoici realizate din stuc.

Palatul pastreaza vestigii ale lumii baroce, printre care pictura capelei, sobele de faianta in stil baroc si rococo, decorate fantezist. Cele mai multe analogii trimit la resedinta episcopala din Wurzburg, creatie a lui Johann Balthansan Neumann, la ridicarea careia asistase si Franz Anton Hillebrandt. Cele doua cladiri au in comun atat planul in forma de "U", cat si elementele de decor si forma mansardei.

Restituit episcopiei

In timpul perioadei 1945-1989, cladirea a fost folosita mai intai ca azil pentru revolutionarii comunisti greci r... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro