Secretele din viata lui Bartolomeu Anania. Cum a ajuns fostul mitropolit fugar si s-a indragostit de o calugarita la Manastirea Bistrita

Secretele din viata lui Bartolomeu Anania. Cum a ajuns fostul mitropolit fugar si s-a indragostit de o calugarita la Manastirea Bistrita

In vara lui 1944, pe cand avea doar 23 de ani, Bartolomeu Anania, "un ins cu fisa de legionar de abia eliberat din lagar", s-a vazut nevoit sa ia calea exilului. Cand m-am apropiat de oi, au sarit cainii la mine si le-am vazut pieptarele cu cuie de fier si deodata mi-am adus aminte de Creanga si m-am chircit ciuciulete la pamant, zavozii nu m-au atacat, ci doar m-a facut prizonier intr-un cerc din care m-au cules ciobanii, mirati ca au un astfel de musafir", a povestit Bartolomeu Anania, fostul mitropolit al Clujului. Cativa zeci de ani mai tarziu, in memoriile sale, fostul Mitropolit al Clujului a recunoscut ca, de frica, s-a asezat in genunchi si a inceput sa se roage: "In cateva clipe mi s-a inchis toata zarea si ma aflam singur intr-o apa de neguri pe care vantul, din ce in ce mai furios, le sfasia si le incolacea ca pe niste serpi.

acum 90 luni (8 Jun 2015)

In vara lui 1944, pe cand avea doar 23 de ani, Bartolomeu Anania, "un ins cu fisa de legionar de abia eliberat din lagar", s-a vazut nevoit sa ia calea exilului. Abia calugarit, Anania fuge intr-o noapte de la Manastirea Polovragi, locul unde avea domiciliul fortat, si se indreapta spre granita de vest a Romaniei. Intentiile tanarului au fost deturnate, insa, de sotia unui locotenent de graniceri din localitatea Stamora-Moravita. Calugarul a fost arestat si trimis, sub escorta, la regimentul de Graniceri din Timisoara. La scurt timp, din lipsa de probe, procurorii Tribunalului Militar au fost nevoiti sa-l elibereze din arest. "Plecasem tare de dimineata, era rece si senin, de pe muntele Carja am vazut toata Oltenia la picioarele mele si cureaua Dunarii la marginea. (...) Aveam la mine si un toiag si mi-l pusesem pe umar, peste rasa, si agatasem de el servieta si pachetelul de mancare. Ma apropiam de Galcescu si Iezer (...) Jos am zarit o spoiala de pete albe si nu puteam sa-mi dau seama daca sunt oi sau pietre. Cand m-am apropiat de oi, au sarit cainii la mine si le-am vazut pieptarele cu cuie de fier si deodata mi-am adus aminte de Creanga si m-am chircit ciuciulete la pamant, zavozii nu m-au atacat, ci doar m-a facut prizonier intr-un cerc din care m-au cules ciobanii, mirati ca au un astfel de musafir", a povestit Bartolomeu Anania, fostul mitropolit al Clujului. Foto Fundatia Bartolomeu Anania A doua zi, calugarul Bartolomeu Anania a fost surprins de furtuna pe varful muntilor. Cativa zeci de ani mai tarziu, in memoriile sale, fostul Mitropolit al Clujului a recunoscut ca, de frica, s-a asezat in genunchi si a inceput sa se roage: "In cateva clipe mi s-a inchis toata zarea si ma aflam singur intr-o apa de neguri pe care vantul, din ce in ce mai furios, le sfasia si le incolacea ca pe niste serpi. (...) Prin negurile intaratate am zarit fantoma unei colibe de piatra, unul din acele adaposturi primitive pe care le fac ciobanii pe inaltimi. Am aruncat cativa bolova... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro