Scurta istorie a SRI. Cum a ajuns Serviciul Roman de Informatii o obsesie pentru romani

Scurta istorie a SRI. Cum a ajuns Serviciul Roman de Informatii o obsesie pentru romani

Oricat de mult s-au straduit comunistii romani sa acrediteze ideea unei reformari a Securitatii dupa 1965, cand la conducerea PCR a venit Nicolae Ceausescu, oricat de mult au vrut ei sa insiste asupra rupturii de metode si de practici dintre "vechea" si "noua" Securitate, operatie ce a continuat si dupa 1989 cand unii dintre reprezentantii ei de frunte, precum Ristea Priboi sau Ilie Merce, au ajuns sa fie alesi in Parlament, propulsati de PSD sau de PRM, nimeni si nimic nu a izbutit sa scoata din mintea romanilor amintirea faradelegilor institutiei cu pricina si a majoritatii angajatilor ei. Lectura dosarelor de urmarire informativa ale unor fosti disidenti care, precum Dorin Tudoran, de pilda, au decis sa publice o parte semnificativa din zeciile de mii de pagini ce le-au fost consacrate de agentii si de "scriitorii" Securitatii, nu e deloc in favoarea distinctiei dintre Securitatea rea si Securitatea buna, sustinuta multa vreme si de primii conducatori ai Romaniei pretins democratice, in frunte cu dl.

acum 60 luni (22 Feb 2015)

- ca nu ne este cunoscut cu exactitate rolul jucat in acele zile de institutiile de forta ale Statului comunist, Armata si Securitatea. Cum s-au manifestat aceste raporturi in zilele sangeroase de dinainte, dar si de dupa fuga lui Nicolae Ceausescu si a Elenei Ceausescu, a capturarii si, in final, executarii cuplului dictatorial pe 25 decembrie 1989.

Daca despre Armata ni se mai spune, din cand in cand, cu jumatate de gura, ca inainte de a fi cu noi a fost impotriva noastra, despre fosta Securitate, aceea creata la 30 august 1948 si botezata cu numele de "Directia Generala a Securitatii Poporului" si reorganizata si rebotezata in 1951 cu numele de "Directia Generala a Securitatii Statului" nu ni se spune nimic. Schimbarea de nume din 1951 sugera, poate chiar fara voia autoritatilor comuniste din acea vreme, ca intre Securitate si popor relatiile nu vor putea fi altele decat de adversitate. Ca rolul respectivei institutii va fi eminamente acela de a actiona in favoarea interesului artificialului si teroristului stat comunist si mereu si violent impotriva intereselor poporului.

Oricat de mult s-au straduit comunistii romani sa acrediteze ideea unei reformari a Securitatii dupa 1965, cand la conducerea PCR a venit Nicolae Ceausescu, oricat de mult au vrut ei sa insiste asupra rupturii de metode si de practici dintre "vechea" si "noua" Securitate, operatie ce a continuat si dupa 1989 cand unii dintre reprezentantii ei de frunte, precum Ristea Priboi sau Ilie Merce, au ajuns sa fie alesi in Parlament, propulsati de PSD sau de PRM, nimeni si nimic nu a izbutit sa scoata din mintea romanilor amintirea faradelegilor institutiei cu pricina si a majoritatii angajatilor ei. Lectura dosarelor de urmarire informativa ale unor fosti disidenti care, precum Dorin Tudoran, de pilda, au decis sa publice o parte semnificativa din zeciile de mii de pagini ce le-au fost consacrate de agentii si de "scriitorii" Securitatii, nu e deloc in favoarea distinctiei dintr... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro