Documentele sunt publicate in lucrarea "Scrinurile regilor", semnata de Eugen Teodoru. Prezentam, mai jos, schimbul de scrisori dintre Alexandru Ioan Cuza si Carol de Hohenzollern:

"Principe,

Graba cu care am parasit Principatele nu mi-a ingaduit sa rezolv diversele afaceri a caror situatie intereseaza in mod special averea mea personala. Pe de alta parte, eu sint obligat sa apar intr-un proces in care este amestecat si numele meu si care solicita prezenta mea indispensabila in tara. Este o datorie impusa de caracterul meu si trecutul meu, fie ca cetatean, fie ca principe domnitor,

In 1857, in divanul ad-hoc din Moldova, am fost unul dintre primii deputati care am exprimat si semnat vointa tarii mele pentru unirea cu Muntenia [. Cel putin, sint fericit ca eu am reusit sa realizez Unirea Principatelor, sa fac din trei milioane de aserviti, trei milioane de proprietari, sa redau tarii 1/5 din paminturile sale uzurpate de clerul grec al manastirilor inchinate, sa dau tuturor romanilor, fara exceptie, dreptul electoral, de care o imensa majoritate a natiunii era in mod injust lipsita, punind bazele unei egalitati civile si politice etc., in sfirsit, sa realizez in fapt, aproape toate dorintele Divanului Ad-hoc, din 1857 [...]

Alteta Voastra a putut urmari in documentele mele linia constanta a acestei preocupari [. .] Doua luni mai tirziu, cu ocazia deschiderii sesiunii Corpurilor Legiuitoare, mesajul meu a reamintit Romanilor promisiunile, mele din 1859: oricine ar fi alaturi de voi, am spus eu reprezentantilor natiunii, eu voi fi intotdeauna cu tara pentru tara, fara alt mobil decit vointa nationala si marile interese ale Romaniei. In Alexandru Ioan I "Principele Romaniei", romanii vor regasi totdeauna pe colonelul Cuza, acelasi colonel Cuza, care fiind ales deja Principe in Moldova, declara in mod oficial puterilor Garante, primind si coroana Munteniei, ca el accepta ac... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro