Scrisorile prin care vaduva poetului Alexandru Al. Macedonski cerea sa fie ajutata financiar

Scrisorile prin care vaduva poetului Alexandru Al. Macedonski cerea sa fie ajutata financiar

Consiliu de Ministri, cu toata autoritatea dumneavoastra de mare om de stat si puterea de Ministru ca sa mi se voteze si mie in sesiunea aceasta o pensie viagera si sa mi se atribuie de asemenea o suma globala precum s-a facut Si pentru alte vaduve de scriitori, care unele au si lefuri si averi personale. Voastre voi putea obtine de la stat pensia ce mi se cuvine si mie, caci sotul meu a murit sarac si n-a ramas nici o avere, desi a depus o munca timp de 50 de ani pentru cultura si literatura romaneasca.

acum 34 luni (18 Nov 2017)

Scunda, osificata, infasurata intr-un sal negru de lana, cu gesturi mici, sacadate, traind doar din amintiri, la 85 de ani cand am cunoscut-o ea inca mai recitea, transcria si clasa manuscrisele lui Alexandru Macedonski. Ea nu dispunea de mijloace elementare de subzistenta si, cu toate acestea, nu voia sa apeleze la ajutorul copiilor, avand o mandrie de nezdruncinat. In anul 1928, lipsurile devenind tot mai apasatoare, ii trimie doua scrisori lui Nicolae Titulescu, care detinea pe atunci functia de ministrul de externe. Sorin Popescu prezinta in voluimul "Nostalgii" doua scrisori adresate de sotia poetului ministrului de externe Nicolae Titulescu prin care aceasta ii cerea ajutorul Excelenta, Subsemnata Vaduva poetului Alexandru Macedonski, aflandu-ma intr-o situatie penibila, caci nu primesc nici un ajutor de la Stat, apelez la Ex. Consiliu de Ministri, cu toata autoritatea dumneavoastra de mare om de stat si puterea de Ministru ca sa mi se voteze si mie in sesiunea aceasta o pensie viagera si sa mi se atribuie de asemenea o suma globala precum s-a facut Si pentru alte vaduve de scriitori, care unele au si lefuri si averi personale. Numai pentru mine nu se facut nimic si de opt ani de la moartea sotului meu lupt pentru existenta. Acum insa sunt si bolnava de cord si nu mai pot duce mai departe aceasta viata de privatiuni. Adesea am fost nevoita sa faca anticamera pe la unele ministere ca sa obtin cate un mic ajutor, iar persoanele care aveau protectie obtineau cate 10 si 15 mii de lei, pe cat timp cu mare greutate, mi se dadeau 3.000. Copiii mei ma ajuta cat pot, dar si dansi au familii si nevoi, caci sotul meu nu a lasat nici o avere, desi a depus o munca timp de 50 de ani pentru cultura si literatura romaneasca. S-ar putea rog, pana la votarea unei pensiuni, sa mi se acorda un ajutor lunar, de la un Ministerul oarecare. Voi putea astfel sa fac fata nevoilor si, mai ales, sa imi platesc se regulat chiria sporita la 30.000 lei anual, care, pentru a putea plati la ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro