Scrisoarea emotionanta a vaduvei unui erou martir al Revolutiei: "Domnilor care conduceti aceasta tara, uitati-va si catre noi. Uitati-va, ascultati-ne si faceti ceva"

Scrisoarea emotionanta a vaduvei unui erou martir al Revolutiei:

De 26 de ani, viata mea inseamna drumuri lungi spre cimitir, lacrimi care nu vor seca niciodata, durerea copiilor mei care nu si-au cunoscut tatal, un sir lung de decembrie in care noi, in loc sa sarbatorim, ajungem in fata unor pietre reci, cu sufletele impietrite de durere. Pentru ca daca ar fi fost asa, nu ar fi dat legi strambe, nu am fi avut o tara plina de infractori, nu ar fi plecat copiii nostri unul cate unul la mii de kilometri distanta in cautarea unei vieti mai bune, nu am fi murit cu zile in spitale, nu ne-am fi uitat in urma intrebandu-ne pentru ce au murit de fapt dragii nostri.

acum 55 luni (18 Dec 2015)

Redam mai jos, integral, contintului scrisorii:

"Ma numesc Onisor Ana Mihaela si sunt vaduva eroului martir Traian Onisor, impuscat in timpul evenimentelor din Decembrie 1989 de la Sibiu. De 26 de ani, viata mea inseamna drumuri lungi spre cimitir, lacrimi care nu vor seca niciodata, durerea copiilor mei care nu si-au cunoscut tatal, un sir lung de decembrie in care noi, in loc sa sarbatorim, ajungem in fata unor pietre reci, cu sufletele impietrite de durere.

La 26 de ani de la Revolutie, am ales sa-mi strig public nemultumirea, pentru ca toate demersurile facute pana acum catre autoritati au fost in zadar. Cei responsabili uita sau pretind ca uita ca daca astazi traim intr-o Romanie libera acest lucru se datoreaza in primul rand celor care, acum 26 de ani, au iesit in strada fara sa se gandeasca la nimic altceva decat la faptul ca vor o viata mai buna pentru noi toti laolalta.

La 26 de ani de la Revolutie noi, toti cei care am pierdut atunci oameni dragi, toti cei care am iesit in strada cu credinta si speranta, ne intrebam daca cei care conduc aceasta tara au inteles ceva din ce s-a intamplat atunci. Pentru ca daca ar fi fost asa, nu ar fi dat legi strambe, nu am fi avut o tara plina de infractori, nu ar fi plecat copiii nostri unul cate unul la mii de kilometri distanta in cautarea unei vieti mai bune, nu am fi murit cu zile in spitale, nu ne-am fi uitat in urma intrebandu-ne pentru ce au murit de fapt dragii nostri.

As vrea sa-i intreb public pe domnii parlamentari pe care noi ii intalnim o data pe an, la comemorari, si o data la 4 ani, cand isi aduc aminte de noi cautand votanti, daca s-au pus vreodata in locul vaduvelor, a parintilor care si-au pierdut copii, a copiilor care nu si-au cunoscut parintii. Daca s-au intrebat vreodata cum se descurca, ce sprijin au de la statul roman, daca au stat de vorba cu un singur revolutionar adevarat inainte sa ciunteasca... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro