Scrisoarea emotionanta a unei tinere tintuite pe patul de spital: "Indiferenta se plimba pe holuri mai mult decat asistentele"

Scrisoarea emotionanta a unei tinere tintuite pe patul de spital:

Diana Ganea, o tanara din Onesti, judetul Bacau, povesteste chinurile prin care a trecut dupa ce medicii de la spitalele din Onesti, Bacau si Brasov nu au reusit sa ii puna un diagnostic. Am auzit povesti de abandon, am auzit de copii care mor, de mame care de 40 de zile stau in spitalul pe care eu dupa o saptamana nu il mai suport. Oameni de aici si de peste tot, fiti mai buni, aveti grija de voi si de ceilalti.

acum 44 luni (11 Mar 2017)

Diana Ganea, o tanara din Onesti, judetul Bacau, povesteste chinurile prin care a trecut dupa ce medicii de la spitalele din Onesti, Bacau si Brasov nu au reusit sa ii puna un diagnostic. "A fost de competenta mamei mele sa gaseasca un spital la 200 de kilometri de casa in care sa ma pot face bine. Dupa mult chin, am reusit sa aflu ca sistemul meu imunitar ma distruge in loc sa ma protejeze si mi-am dat seama ca asta face si tara in care m-am nascut... Ma distruge si ne distruge in loc sa ne protejeze", a scris tanara pe contul sau de socializare, unde a primit numeroase incurajari de la ceilalti internauti. Cititi intreg continutul postarii mai jos: Scrisoare publica Scriu de pe un pat de spital niste cuvinte care nu vor fi niciodata suficient de rasunatoare. In spitalele in care oamenii sunt atat de vulnerabili, indiferenta se plimba pe holuri mai mult decat asistentele. Am ajuns aici pentru ca vreo cinci sau sase doctori din Onesti, Bacau si Brasov nu au reusit sa imi puna un diagnostic. Nimeni nu stia ce am si nu era de competenta nimanui. A fost de competenta mamei mele sa gaseasca un spital la 200 de kilometri de casa in care sa ma pot face bine. Dupa mult chin, am reusit sa aflu ca sistemul meu imunitar ma distruge in loc sa ma protejeze si mi-am dat seama ca asta face si tara in care m-am nascut... Nu as putea avea grija de copii care plang pentru ca asistentele ii dau afara din saloane in miezul noptii sau pentru ca ii inteapa de sapte ori ca sa le puna o branula. Nu conteaza ce boli avem sau de ce am venit. Mancarea este greu de suportat cand o vezi- de inghitit nu se mai pune problema. Am auzit povesti de abandon, am auzit de copii care mor, de mame care de 40 de zile stau in spitalul pe care eu dupa o saptamana nu il mai suport. Vreau insa sa multumesc celor doua asistente din aproximativ douazeci si cinci care mi-au zis ca o sa fie bine. Le sunt recunoscatoare parintilor mei ca au avut rabdarea si puterea de a ma aduce pana aici, profesorilor care mi-au... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro