Scrisoarea emotionanta a Principesei Margareta pentru Regele Mihai: A avut tot soiul de profesii pentru a-si intretine familia: a crescut gaini, a facut tamplarie

Am zburat la varsta de zece ani intr-un avion pe care el il pilota si a fost destul de ciudat sa fiu acolo, in aer, inconjurata de nori si de zgomotul motoarelor; Acest sentiment devenea evident si in orele in care el ne povestea despre o tara nu prea indepartata pe care o iubea si pe care o pierduse, cand ne vorbea in limba acelei tari, cand ne arata fotografiile acelui tinut si ne punea sa ascultam muzica acelor meleaguri. El a fost nascut sa reprezinte, sa iubeasca si sa munceasca pentru o tara si si a indeplinit menirea in fiecare secunda a vietii lui, chiar si atunci cand tara era departe de el si interzisa lui. A stat singur impreuna cu armata lui in fata nazistilor si a schimbat destinul unui continent la 23 august 1944, la varsta de douazeci si doi de ani, cand a intors armele de partea aliatilor, in cel de al Doilea Razboi Mondial.

acum 31 luni (6 Dec 2017)

"Cand aveam noua ani, am scris o compunere pe care am lasat o la scoala sau am pus-o undeva, in pod. Sedeam pe masina cu care omul acesta taia iarba si ma simteam in siguranta. In fiecare seara, inainte de a adormi, el venea sa spuna, cu surorile mele si cu mine, Tatal Nostru. Cand aveam patru ani, el mi-a dat textul rugaciunii copiat la masina lui de scris. La cei sapte ani ai mei, cand venea sa ma ia de la scoala, stateam pe scaunul din fata al masinii Volkswagen broscuta si eram foarte mandra ca am dreptul la acel loc. Ma uitam pe furis la el cum conducea si ma gandeam ce frumos si fermecator era, cu ochelarii de soare si cu profilul lui perfect. La semafor ma uitam pe fereastra la oamenii din alte masini sa vad daca il remarcau si eram sigura ca nici ei nu vazusera un barbat atat de frumos. Am zburat la varsta de zece ani intr-un avion pe care el il pilota si a fost destul de ciudat sa fiu acolo, in aer, inconjurata de nori si de zgomotul motoarelor; ma uitam in jos, spre pamant, si puteam sa vad masinile si copacii, lacul, campurile si soselele. Am tacut si m-am gandit ca omul acesta e destul de puternic sa rezolve orice problema. Cand ma intorceam de la scoala, la casa veche din Versoix, el citea mereu Herald Tribune dupa masa de seara, dezlega rebusuri, asculta muzica clasica, inainte ca nesuferitele de televizoare sa intre in viata noastra. A fost foarte rabdator si nu m a facut sa ma simt nervoasa sau neindemanatica. El a fost dintotdeauna foarte calm, si a fost bun si intelegator cu fiecare. Daca ceva se strica, el stia sa repare, mai ales lucrurile mecanice si electrice. el a fost un pasionat pianist (e asa de pacat ca nu a continuat!), iubeste muzica clasica, este un talentat fotograf si ii place sa calatoreasca si sa imortalizeze peisajele noi. Cand eram mici si veneau la noi copii de la scoala, el scotea un proiector special si ne arata desene animate cu ciocanitoarea Woody, ratoiul Donald si Mickey Mouse. De aceea serbarile noastre de acasa erau vesti... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro