Scriitorul Razvan Petrescu: "Un autor adevarat e, in primul rand, un stilist"

Scriitorul Razvan Petrescu:

Scriitorul Razvan Petrescu (61 de ani) a lansat anul acesta "Mandarina", un volum de proze scurte in care jongleaza cu situatii tragice si insertii umoristice. Oricum securistii ma obsedeaza de mult, de pe vremea lui Ceausescu...sunt vreo 400 de ani de atunci. In proza scurta care e si cel mai dificl gen literar pentru ca nu iti poti permite balast deloc- daca ai gresit un paragraf s-a terminat, daca ai gresit o fraza e greu, daca ai facut greseli de punctuatie e greu-, prima fraza e pentru agatarea cititorului. Nu o sa va intreb neaparat de ce nu scrieti roman, dar pentru ca am vazut ca "Lectorul" se termina cu propozitia "Ma gandesc sa scriu un roman"... Pentru ca aveti in spate atat timp de activitate editoriala, ma intrebam, nu daca va influenteaza scrisul ca atare, dar daca din cauza faptului ca stiti cat de cat ce se vinde, daca sunteti tentat sa inserati chestiunile respective cand scrieti si dumneavoastra? Pentru ca nimeni nu se apuca de muzica clasica- e greu-, nimeni nu se apuca de arhitectura- e si mai greu, se mai darama casa...Pictura, pai sunt mult mai putini pictori decat scriitori, sculptori, si mai putini. Numit de o buna parte din critica, dar si de cititori, deopotriva, cel mai valoros autor roman contemporan de proza scurta, debuteaza in 1986, in volumul colectiv "Debut '86". Urmeaza volumele "Gradina de vara" (proza scurta, 1989), "Eclipsa" (1993), "Intr-o dupa-amiaza de vinery" (proza scurta, 1997), recompensat cu premiul Cartea Anului la Salonul National de Carte de la Cluj, premiul ASPRO pentru cea mai buna carte de proza a anului si premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.

acum 29 luni (21 Nov 2017)

Scriitorul Razvan Petrescu (61 de ani) a lansat anul acesta "Mandarina", un volum de proze scurte in care jongleaza cu situatii tragice si insertii umoristice. Acesta a explicat cum a ajuns la titlul volumului, cuvant ce se regaseste o singura data in carte, cum a ajuns sa abordeze cele trei teme majore, precum si motivatia alegerii sale de a scrie proza scurta.

"Adevarul": Cum se simte sa publicati din nou fictiune dupa 20 de ani? Am avut o stare pe care nu am mai incercat-o in doua decenii, dar faptul ca am scris-o atat de repede... De fapt, reviziile au durat mai mult decat scrisul propriu-zis- scrisul primei variante pentru ca dupa, fac multe cizelari, slefuiri... Probabil ca am atins un punct de fierbere dupa atata timp.

Senzatia a fost nemaipomenita pentru ca, ati vazut, in perioada asta am scris jurnale, recenzii, interviuri..Am facut aproape un gen literar din interviuri. Am citit si eu, ca multa lume, foarte multe interviuri cu scriitori buni sau foarte buni. Si am vazut ca aproape toti sunt extrem de seriosi, n-au umor deloc, raspund pertinent, dar strict la intrebare, nu se aventureaza nicaeri in alta parte decat ii duce jurnalistul.

Asa ca am incercat sa dau diferite raspunsuri asa incat sa nu semene cu ce am citit. Dupa care, vazand ca se repeta intrebarile: cum a fost cu medicina, de ce n-am scris roman...Pur si simplu, m-au obligat mereu sa dau alte raspunsuri decat cele anterioare. Si chiar ca s-a nascut un fel de gen literar, dar nu e literatura.

Legat de titlu...

Am avut foarte multe variante de titlu. Nu puteam sa fac ceea ce se face in mod obisnuit la proza scurta- sa dau ca titlu numele uneia dintre povestiri. Nu puteam pentru ca aici sunt trei teme mari: relatia tata-fiu, cealalta despre securisti si alti monstri, iar ultima cel putin, e chiar varia. Si da, cred ca de asta am ales-o. De fapt, la imbinarea lor? E un adolesce... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro