Schimbare de garda. "Tony Blair norvegian", alegerea bizara a Aliantei
Alianta Nord-Atlantica are de la 1 octombrie un nou sef in persoana norvegianului Jens Stoltenberg, care ii succede lui Anders Fogh Rasmussen si care in tinerete a criticat adesea organizatia. Rasmussen a avut discursuri martiale contra Rusiei de la debutul crizei ucrainene, care au contribuit la intarirea imaginii unei Aliante care revine la origini - apararea colectiva fata de Rusia, reamintind de razboiul rece.
Alianta Nord-Atlantica are de la 1 octombrie un nou sef in persoana norvegianului Jens Stoltenberg, care ii succede lui Anders Fogh Rasmussen si care in tinerete a criticat adesea organizatia.
Fostul premier norvegian Jens Stoltenberg a preluat la 1 octombrie sefia NATO, in contextul tensiunilor cu Rusia pe fondul crizei din Ucraina, organizatia urmand sa dovedeasca in anii ce vin ca poate indigui in mod eficient agresivitatea Moscovei, dar sa si convinga aliatii sa investeasca in armatele lor. Devenit cel de -al 13-lea secretar general al NATO, Jens Stoltenberg pare o alegere putin probabila din mai multe motive - este un economist fara experienta in domeniul apararii, un social-democrat care a construit bune relatii cu Rusia.
Este posibil sa genereze neincredere printre unii europeni din Est, care l-au considerat prea conciliant fata de Rusia in criza din Ucraina. Stoltenberg este un om politic care in teren trateaza faptele in mod flexibil si este alegerea cancelarului german, Angela Merkel, pentru a conduce Alianta, adesea considerata ca principalul instrument pentru a mentine America in Europa. Vestea ca el va deveni secretar general al NATO a fost o surpriza pentru elita mondiala si politico-mediatica din Norvegia, arata cel mai mare cotidian din tara, Aftenposten. Se pare ca Merkel a avut ideea pozitionarii lui la NATO, care a fost aprobata de Administratia Obama. In cautarea unui responsabil NATO capabil sa tina piept Rusiei, Washingtonul avea in vedere candidatura ultra-atlantistului Radoslaw Sikorski, actualul ministru polonez de Externe, foarte angajat in criza ucraineana, dar el nu a atras unanimitate la Paris si Londra. Candidatura lui Stoltenberg, care a aprobat interventia militara in Libia, nu a suscitat obiectii din partea Frantei si a Marii Britanii si a fost sustinuta, intre altii, de Romania, statele baltice si Croatia.
Rasmussen a avut discursuri martiale contra Rusiei de la debutul crizei ucrainene, care au contribuit... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro