Santajul Lukoil: Portretul lui Victor Ponta in 10 tuse

Lasam ca e incoerent - desi minicinosii adesea sunt pentru ca e aproape imposibil sa asigure consistenta unui hatis de miniciuni - si ca a demonstrat ca nu-i pasa de miile de angajati ai altor companii private detinute insa de oameni de afaceri care-i sunt adversari politici (inclusiv ai lui Adrian Sarbu), dar este de o imoralitate aproape perfect distilata. Acelasi santaj josnic a fost folosit si de Ioan Niculae cand ameninta ca isi inchide combinatele si pleaca in Bulgaria si ca lasa mii de oameni pe drumuri daca nu primeste gaz subventionat de la stat (ceea ce inseamna, in esenta, subventionarea celui mai bogat roman de catre intreaga populatie platitoare de taxe). Faptul ca procurorii de la Curtea de Apel Ploiesti au revenit asupra sechestrului asupra bunurilor Lukoil dupa interventia publica a lui Ponta si "negocieri" cu reprezentantii Lukoil (desi Justitia nu se negociaza decat, poate, in Rusia), faptul ca Procurorul General, Tiberiu Nitu a fost numit la insistenta lui Ponta, faptul ca sotia domnului Nitu este sef de sectie la aceeasi Curte de Apel si fapul ca ministrul Justitiei provine din aceeasi zona geografica, de interese si de legaturi subterane submineaza grav independenta Justitiei.

acum 75 luni (9 Oct 2014)

L-am comparat cu alta ocazie pe Victor Ponta cu Dorian Gray, personajul lui Oscar Wilde care face pactul cu diavolul pentru a-si mentine frumusetea exterioara, "imaginea publica" in vreme ce intreaga sa coruptie si degradarea interioara se reflecta intr-un portret in ulei bine ascuns. Luarile sale de pozitie din ultimele zile in privinta cazului de evaziune fiscala de la Lukoil-Petrotel ne deschid insa usa catre incaperea in care locuieste autenticul Ponta. Ca este extrem de cinic si ca minte, intr-adevar, asa cum respira. Oamenii care incearca sa construiasca miniciuni elaborate, se straduiesc sa alcatuiasca argumente si naratiuni care sa para atat de plauzibile incat sa fie credibile si, de aceea, nu se gandesc niciodata ce se intampla daca (pseudo)argumentele lor sunt apucate de la celalalt capat sau daca povestea lor este spusa invers. In cazul Lukoil, argumentul lui Ponta a fost ca sechestrul asupra Petrotel si depozitelor Lukoil impus de procurori nu era necesar pentru ca "rusii nu pleaca cu rafinaria si cu conductele in Rusia". Daca "rafinaria si conductele nu pleaca in Rusia", atunci, de ce nu ar pune procurorii sechestru pe active? Ponta sustine ca este ingrijorat de soarta celor 2500/3500 de angajati ai Lukoil-Petrotel, daca pleaca rusii. Lasam ca e incoerent - desi minicinosii adesea sunt pentru ca e aproape imposibil sa asigure consistenta unui hatis de miniciuni - si ca a demonstrat ca nu-i pasa de miile de angajati ai altor companii private detinute insa de oameni de afaceri care-i sunt adversari politici (inclusiv ai lui Adrian Sarbu), dar este de o imoralitate aproape perfect distilata. Acelasi santaj josnic a fost folosit si de Ioan Niculae cand ameninta ca isi inchide combinatele si pleaca in Bulgaria si ca lasa mii de oameni pe drumuri daca nu primeste gaz subventionat de la stat (ceea ce inseamna, in esenta, subventionarea celui mai bogat roman de catre intreaga populatie platitoare de taxe). Daca nu e vorba de jaf si frauda ca la Rafo sau Petrom... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro