Romania care nu se vede. Catunele de straja intre cer si pamant

Daca pleci din satul tau si strabati un rau de noroi, traversand doua dealuri si o padure, ca sa ajungi la vecinul de la celalalt capat al gardului din nuiele, iarasi e firesc. Daca nu ai medic sau farmacist la doi pasi de tine, dai o fuga in padure si-ti cauti leacurile de trebuinta, printre ierburi de care ai auzit de la bunica, cum ca ar fi bune pentru stomac, bube sau masele. Stiu, de pilda, de la autoritatile din Cornereva ca in 1996 au poposit prin partile astea reprezentanti ai Guvernului Germaniei, spunand ca tara aceea bogata e dispusa la o investitie masiva pentru electrificarea tuturor satelor din Muntii Cernei. Daca esti o localitate mare, ai sanse sa ti se aprobe un proiect de pod, de sosea, de curent electric ori apa potabila si canalizare. Un taran de acolo imi spune ca "trebuie sa inveti sa nu depinzi de nimeni, numai de Dumnezeu si de priceperea ta".

acum 53 luni (29 Dec 2015)

Nu e nimic poetic in viata pe care o duc romanii din satele de munte. Oamenii acestia nu-si privesc existenta intr-un mod atat de simplist. Daca pleci din satul tau si strabati un rau de noroi, traversand doua dealuri si o padure, ca sa ajungi la vecinul de la celalalt capat al gardului din nuiele, iarasi e firesc. Daca nu ai medic sau farmacist la doi pasi de tine, dai o fuga in padure si-ti cauti leacurile de trebuinta, printre ierburi de care ai auzit de la bunica, cum ca ar fi bune pentru stomac, bube sau masele. De un singur lucru se plang muntenii, ca rau ii mai apasa. Catunele de straja intre cer si pamant sunt obosite, imbatranite.

La aer rece, aspru

Romania care nu se vede la televizor nu asteapta nimic, de la nimeni. Cu putin timp in urma am poposit in satele comunei Pui, agatate de culmile Suhardului. Urci spre etajele superioare ale unei tari, structurata in asa fel, incat la baza, in orase, exista civilizatie, dar cu fiecare palier depasit constati ca o buna parte din elementele vietii normale, dupa cum le consideram noi, cei veniti dintre betoane, dispar. Pana cand ajungi la mai bine de o mie de metri altitudine. Tragi aer rece, aspru, in piept si spui ca asta este cea mai mare bogatie de aici. Reusesti sa te auzi, de atata liniste. Dar lista elementelor pozitive se opreste destul de repede. Urmeaza povestile de viata ale localnicilor.

Coronita de pe cruce

Mi-amintesc de un om din catunul buzoian Pacurile. Sotul a decis, de atunci, sa renunte la serviciul pe care-l avea la oras, ca sa-si creasca ordaslele. Din munca pamantului si din cresterea animalelor obtinea tot ce era necesar unui trai normal. Omul se temea, asa cum mi-a destainuit, ca nu cumva statul sau altcineva sa vina si sa-i ia copiii. Avusese o slujba care-l obliga sa stea zile la rand departe de salasul sau. Si totusi familia nu fusese cu totul despartita de moarte. Stiu, de pilda, de la autoritatile din Cornereva ca in 1996 au poposit prin partile astea... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro