Romania atlantica. O noua dimensiune de identitate nationala, un nou proiect de tara
Calculul strategic bazat pe factori obiectivi este extrem de important, dar deciziile politice si mai ales orientarile de politica externa pe termen lung sunt de asemenea - sau chiar si mai mult - influentate de factori subiectivi: perceptii, intelegerea aprofundata a situatiei si a dinamicilor locale, relatii personale, notiuni de responsabilitate morala si asa mai departe. Dezvoltarea unei astfel de relatii apropiate - cu mult dincolo de prezentul "parteneriat" - cu o America (si o Mare Britanie) aflata in afara continentului european nu ar fi doar o ruptura in traditia romaneasca, ci si un salt major de imaginatie. In plus, cu foarte putini experti independenti de calibru, si fara nici un think-tank sau grup de presiune independent si cu influenta politica reala, care sa ofere idei alternative si sa forteze serios pentru schimbari in politicile publice, nici nu e de mirare ca se realizeaza doar foarte putine lucruri pozitive notabile. Nimic din tot acest peisaj nu s-a imbunatatit cu adevarat semnificativ timp de un sfert de secol de "din ce in ce mai stransa" re-conectare la cultura si valorile europene in noul context post-comunist marcat de asa-zisa libertate si democratie. Etici si valori In zona eticii si a valorilor, de multe ori desconsiderate intr-o Europa de Est atat de presata de probleme materiale, proiectul atlantic poate ajuta la accentuarea - sau macar la o mai buna intelegere - a celor doua principii cu rol-cheie in societatile britanica si, respectiv, americana. Astazi exista noi forme de dogme (ideologii la "moda," gen egalitarism si politici identitare), de absolutism (sisteme statale opace, "securistizate" si corupte), de superstitii (prejudecati, stereotipuri, mituri urbane) care impiedica expresia ideii autentice de libertate in spatiul romanesc (si nu numai). In final, individualismul "amoral" de origine anglo-americana, cu accentul pe care-l pune pe drepturile individuale - spre deosebire de drepturile de grup sau colective - este antiteza absoluta a multiculturalismului, a miscarilor neo-marxiste de drepturi ale minoritatilor si a doctrinei corectitudinii politice care, toate, sunt concepute in mod expres pentru a limita libertatea individuala in favoarea "drepturilor" - mai precis, beneficiilor (entitlements) - de grup. Acestea pot fi de la investitii private, finantari si transfer de tehnologie in industrii-cheie, pana la cooperare militar-industriala avansata - prin programe de inzestrare in formula offset - si coordonare politica si diplomatica mai apropriata. In sens mai larg, Romania ar putea juca rolul unui "consilier" de incredere pentru Departamentul american de Stat - daca acea relatie politica speciala intre Romania si SUA devine realitate -, care sa permita construirea unei relatii NATO-Rusia stabile si mai putin tensionate, dar fara compromisuri in balanta generala de securitate.
Nota editorului
Din cauza cantitatii de activitati pe care le presupune relansarea revistei FP Romania - ca publicatie independenta - realmente abia acum putem publica remarcabilul eseu care a dat coperta primei editii din seria noua.
O IDENTITATE ATLANTICA PENTRU ROMANIA
Asezati la marginea Marii Negre, romanii s-au aflat vreme de secole la rascrucea a trei imperii si culturi distincte: rusa, otomana si habsburgica. Un puternic val de influenta civilizationala franceza - similar cu cel experimentat mai devreme de Rusia - s-a revarsat asupra traditiilor culturale si politice din Tarile Romane incepand din prima jumatate a secolulului al XIX-lea, iar importul unui rege Hohenzollern in anii 1860 le-a incununat cu o legatura germana directa. Asadar, identitatea nationala a Romaniei este puternic ancorata in, si modelata de, o experienta si o viziune europeana exclusiv-continentala. Deschiderea substantiala catre lumea anglo-americana este chiar mai recenta - in contextul politic NATO din anii 2000 - si marcata de o viziune prezidentiala explicita pentru o "axa" Washington-Londra-Bucuresti.
Cu tot progresul rapid din ultimii ani in relatiile romano-americane, acestea raman puternic dominate de chestiuni de aparare si securitate. "Parteneriatul stategic" este ingust ca arie de acoperire si este profund utilitarian, cu factorul de utilitate mult - si inevitabil - aplecat in favoarea Americii. Se poate chiar spune ca aceasta stare de fapt se traduce, in termeni de securitate, intr-un "protectorat" american asupra Romaniei. 48, octombrie/ noiembrie 2015.) Dar aceasta este deocamdata o aditie artificiala, externa, la perspectiva euro-centrica traditionala a tarii - si nu o reorientare completa, naturala si structurala, nu o noua dimensiune in identitatea strategica nationala. Inca nu s-a produs - la nivel politic si social-economic - o imbratisare mai larga a parteneriatului atlantic, iar po... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro