Rolul istoric al comunitatii germane din Alba Iulia. Cum au influentat orasul sasii si nemtii veniti din centrul Europei

Pentru perioadele medievala si premoderna, in afara unor nume de nemti, consemnate in registrele de socoteli ale orasului, nu exista informatii referitoare la comunitatea germana din Alba Iulia. Un coleg al acestuia, condamnat pentru ucidere din culpa Principesa fecioara a Transilvaniei care a renuntat la casatoria "neconsumata" cu Sigismund Bathory si a devenit spioana lui Mihai Viteazul Tablete de ultima generatie pentru consilierii locali din Alba Iulia: "Nepotul meu de doi ani si jumatate deschide si telefon, si tableta"

acum 30 luni (3 Feb 2018)

Pentru perioadele medievala si premoderna, in afara unor nume de nemti, consemnate in registrele de socoteli ale orasului, nu exista informatii referitoare la comunitatea germana din Alba Iulia. in afara de faptul ca ele fac distinctia intre sasi (Szasz) si nemti (Nemeth), provenienta celor din urma ramane necunoscuta. Putem presupune ca au sosit aici din spatiul german, manati de dorinta de a avea un trai mai bun sau de afacerile pe care le derulau, unii dintre ei fiind mercenari in slujba principelui, iar altii meseriasi ori comercianti. Memorandistul Rubin Patitia (1841-1918) scria la sfarsitul secolului al XIX-lea, bazandu-se pe traditia orala, ca germanii din Alba Iulia erau urmasii lucratorilor nemti adusi de autoritatile militare din provinciile imperiului, pentru a ajuta la construirea fortificatiei de tip Vauban. De altfel, constructia cetatii a impus mutarea locuirii din vechiul oras medieval, mai la est, iar in noua asezare germanii au avut propriul cartier - Teutsche Stadt - situat in partea de sud, intre suburbiile Heius si Maieri. Constituirea unui cartier destinat lor poate fi un argument care sa sustina ideea ca in primele decenii ale secolului al XVIII-lea, in oras exista un numar insemnat de germani. Primele informatii exacte referitoare la numarul germanilor evanghelici din Alba Iulia dateaza din 1766, cand comunitatea era alcatuita din 181 de persoane, inregistrand ulterior un spor consistent, ajungand la 382 in anul 1832. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, in cimitirul comunitatii, ce se invecina cu cel catolic, evanghelicii aveau o capela improvizata, din lemn, in care se tineau slujbe la inmormantari. Situatia s-a schimbat in 1790, cand evanghelicii au primit din partea autoritatilor permisiunea sa-si construiasca o casa de rugaciuni din fonduri proprii.

In anul 1805 a fost construita casa parohiala ce a servit si ca sediu al scolii, iar la scurt timp, au inceput demersurile pentru inlocuirea bisericii din lemn cu una mai incap... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro