Procesul de colectivizare, care a avut loc dupa martie 1949, pana in 1962, a fost unul extrem de violent pe teritoriul actualului judet Vrancea.

Primii care au cazut victime acestei monstruozitati impuse cu forta de la Moscova au fost proprietarii de terenuri mai mari de 50 de hectare, care intr-o noapte, dupa decretul 84/2 martie 1949, s-au trezit cu toata averea confiscata, respectiv locuinte, terenuri, utilaje agricole, animale si deportati.

Taranii mai putin instariti au cunoscut si ei prigoana comunista pentru colectivizarea satelor cativa ani mai tarziu, la sfarsitul anului 1957 inceputul anului 1958.

In acea iarna, s-au rasculat impotriva colectivizarii taranii din Suraia, Vadu Rosca si Rastoaca, iar curajul localnicilor care au luat cu asalt primariile si au ars cererile de trecere la colectiv a fost pedepsit cu deportari si ani grei de puscarie in cumplitele inchisori comuniste.

In Vrancea, primii care s-au opus sistemului au fost taranii din Suraia, care intre 28 si 30 noiembrie s-au confruntat cu cei care incercau sa-i convinga sa se treaca la colectiv.

Un numar de 13 persoane au fost condamnate atunci la munca silnica si confiscarea averii. La Vadu Rosca s-a murit

Cele mai tragice revolte taranesti au avut loc in satul Vadu Rosca, comuna Vulturu. In 4 decembrie 1957, revolta a fost reprimata de trupele de securitate coordonate de cel care avea sa devina cativa ani mai tarziu presedintele tarii, Nicolae Ceausescu.

Au cazut atunci sub furia gloantelor noua oameni tineri, 48 fiind raniti, alti 18 infundand ani grei de carcera in inchisorile comuniste.

"Am fost primii care ne-am revoltat atunci pentru ca nu am vrut sa ne trecem la colectiv. Au adus mai intai ghiogarii in sat, sa ne convinga cica cu batele, dar vazand ca nu e de gluma cu noi, au trimis armata sa ne sperie", isi ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro