O epistola ramasa din acele timpuri dezvaluie sentimentele Luceafarului care venise la mare dintr-un motiv prozaic: voia sa faca bai de mare pentru a-si trata suferintele fizice.

Atmosfera micului targ balcanic, redevenit romanesc dupa Razboiul de Independenta din 1877, a starnit, insa, emotii poetului, facandu-l sa uite neajunsurile curei de sanatate.

"Constanta, 16 iunie 1882

Draga mea Veronica,

Iarta-ma ca nu ti-am scris de atata timp, dar am intarziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scapat o data vaporul, care nu pleaca decat de trei ori pe saptamana, si am venit aci, unde posta nu pleaca in toate zilele. Am venit ieri si am facut deja doua bai de mare, cari promit a-mi face mult bine, desi pe-aici e frig inca si apa marii nu e destul de calda pentru bai. De-aceea sunt unul din cei dintai sositi aci pentru bai si nimeni nu se scalda inca afara de mine. Dar, abia de doua zile aici, n-am vazut-o in toate fetele, caci ea e schimbacioasa la coloare si in miscari, de unde unii autori o si compara cu femeia.

Costanta sau Chiustenge este un mic orasel, dar indestul de frumos. Casele au oarecare eleganta in cladirea lor, caci piatra e ieftina aci si cladirile sunt din piatra patrata, iar primaria, de cand stapanesc romanii si exista un consiliu comunal, a facut foarte mult pentru oranduiala si infrumusetarea orasului. O terasa pe tarmul inalt da o frumoasa priveliste pe toata intinderea marii si, cand luna e deasupra apei, ea arunca un plein de lucire slaba, care pluteste pe-o parte a apei. Restul ramane in intunerec, si noaptea marea isi merita numele ei de neagra.

Viata e cam scumpa aci, dar nu atat de exagerat de scumpa precum mi se descria, mai ales de cand s-au deschis cateva oteluri. La anul sa stii ca venim amandoi aci, caci baile de mare intaresc si grabesc bataile inimei.

Al tau,