REPORTAJ La Petra (Iordania), unde se termina lumea. Care sunt principalele atractii din fostul oras antic
Indicatorul "The view the end of the world" FOTO Mihaela Apetrei Magarul, singurul mijloc de transport spre Monastery FOTO Mihaela Apetrei The Monastery - unde TREBUIE sa stati si sa beti traditionala cafea cu cardamon sau un ceai cu menta, beduinele imbrobodite, cu pielea stafidita si cafenie de la soarele desertului, vorbind fluent engleza si franceza, corturile empirice pentru innoptat si trait, copiii locului jucandu-se prin pesterile scobite in muntele rubiniu, magarusii care cara seara (dupa ce toata ziua au dus turistii in carca), bidoanele de plastic pline cu apa. Senzatia de nesfarsit de la capatul drumului, unde de fapt nu ai ajuns la capat, ci la un alt inceput, cel al infinitului si al lumii de dupa lume, starea de inalt si de vertij si de imponderabilitate din varful stancilor sfaramacioase si rosii, linistea, galagia, strigatele din gat ale beduinilor, tarabele cu prostii frumoase, incurajarile lor ("You're almost there, don't give up!") in timp ce-ti pierzi suflul urcand treptele nesfarsite, din nou canioanele, Iordania, cerul, soarele, lumina, viata si moartea, simplitatea, fericirea si neintelesul.
In Aqaba esti la 5-6 km de granita cu Israel si la 10 de granita cu Arabia Saudita. De pe tarm vezi Israelul (Eilatul cel luminat si viu) si Egiptul (Taba, discreta, indepartata). Oamenii isi vad de ale lor, orasul se bucura de soare si de agitatia diurna, iar tu, turistul, incerci sa te obisnuiesti cu specificul locului. Am luat taxiul la 3.00 dimineata, am inchiriat masina cu sofer arab pentru transferul la Petra, am mers prin zona desertica peste 200 de kilometri. Localnicii se simt si ei destul de in siguranta, spun despre Iordania ca este o zona sigura intr-un Orient mijlociu agitat si considera ca asta e meritul regelul Abdullah, care a stiut sa ramana prieten cu toti liderii din regiune. De altfel, portretul regelui, al tatalui sau, regele Hussein, si al fiului lui, printul Hussein, sunt afisate mai peste tot: in institutii de stat, in hoteluri, banci, restaurante, in bacanii modeste sau in statiile de autobuz. Cam la tot pasul vezi politisti, discreti ca prezenta, dar sunt acolo si iti dau un sentiment de siguranta. Asa incat, cu toata agitatia din jur (patru tari cu o frontiera comuna, pe apa si pe uscat, in doar cateva zeci de kilometri), nu m-as speria de umbra mea. S-ar putea sa fi contat si faptul ca am fost jurnalist de front si eram in Sarajevo cand se tragea pe strazi... Insemnand ca am cumparat biletele de avion si am facut online rezervarea la hotel. Ajunsi acolo am intrebat din om in om (adica pe cei de la un centru de diving gasit ad-hoc) daca au vreun prieten care face transferuri la Petra (aveau, fireste!), si tot asa. Cum va spuneam, din aeroport am luat un taxi la 3 dimineata, ce ne-a iesit in cale, dupa ce ne-am uitat de departe la om. Am scos bani de la bancomat, am schimbat la case de schimb, am mancat la o carciuma locala, am facut totul gandindu-ne ca peste tot traiesc oameni si noi nu suntem mai cu mot.
Apropo de diving, puteti vedea testoase, pesti napoleon, corali (in Gradina Japoneza subacvatica), epave. Mai mult nu ma p... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro