Regizoarea Andreea Bortun: "Fac arta ca sa ma inteleg"

Regizoarea Andreea Bortun:

Textele, semnate de jurnalista Gabriela Piturlea (Decat O Revista/ Sub25), sunt publicate si pe platforma Scena 9 dezvoltata de BRD, pentru a sustine proiectele culturale in care se implica banca. Eram in autobuzul spre Alexanderplatz, unde aveam de fotografiat o festivitate de premiere, si mi-aduc aminte atat de clar traseul ala in care am constientizat: "oamenii aia o sa castige niste premii, vor sa ramana cu imaginea acelui moment. Si apoi mi-am dat seama: de ce sa privesc chestia asta ca pe un potential esec versus sa nu ma gandesc ca incerc o chestie noua de care mi-a fost frica, imi depasesc frica asta, incerc sa fac cat de bine pot eu urmand sfaturile prietenei mele si ceva bun trebuie sa iasa. Mie mi-e foarte frica de avion si ma simt mult mai OK in momentul in care ma urc cu niste cunoscuti, pentru ca ma gandesc ca daca avionul se prabuseste, o sa mor alaturi de oameni la care tin.

acum 41 luni (19 Aug 2015)

Textele, semnate de jurnalista Gabriela Piturlea (Decat O Revista/ Sub25), sunt publicate si pe platforma Scena 9 dezvoltata de BRD, pentru a sustine proiectele culturale in care se implica banca.

Care sunt momentele cand simti cel mai acut impactul Ideo Ideis, festivalul de teatru tanar pe care l-ai co-fondat acum 10 ani la Alexandria?

Andreea Bortun: Anul trecut am plans la toate atelierele de actorie la care m-am dus. Si tocmai in coditiile astea, la ateliere ai surpriza aia de a patrunde in mintea cuiva. Acolo e un spatiu foarte intim in care liceenii au un task si task-ul e sa se exprime. Cand ii vezi cum se misca, cum aleg sa faca niste miscari pe niste sunete e ca si cum descoperi un om si asta mi se pare foarte emotionant. Am acolo acces la un tip de autenticitate care lipseste in tipul de raport clasic intre oameni. Si tot timpul mi-am dorit un grup de prieteni. In momentul in care am ajuns in trupa de teatru, am dat de unul. Erau niste oameni complet diferiti de cei pe care-i cunoscusem, niste oameni care citeau, care ascultau jazz. La primul meu festival, in Bacau, mi-au cumparat Exilul si imparatia lui Albert Camus de la un anticariat, iar tipul de acolo mi-a facut vreo sapte CD-uri cu Nina Simone si Thelonious Monk. Era Oana, care facea rost de tot felul de liste cu filme de referinta de la cinefili obsedati. Erau alte doua prietene cu care chiuleam de la scoala, din Alexandria, si mergeam pana la Bucuresti cu masina, in Green Hours, sa ne bem cafeaua.

Prietenii mei buni din copilarie sunt oamenii aia si sunt niste oameni pe care realmente pot sa ma bazez. Si asta mi-a lipsit destul de tare, pentru ca nu aveam acces la o parte a firii mele, care era cum sunt eu in raport cu o alta persoana. Cum a fost cand a inceput sa se vorbeasca constant despre tine si Alex Ion, co-fondatorul festivalului, ca niste copii minune din Alexandria? As incuraja pe oricine sa faca ce-am facut e... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro