In seara de 30 decembrie 1947, dupa consumarea episodului de la Palatul Elisabeta, Regele se intoarce la resedinta de la Sinaia. Supravegheat indeaproape de autoritatile comuniste, acesta va pleca in exil pe data de 3 ianuarie 1948.

Ultima imagine pe care o are inainte de a pleca din gara Sinaia este a unui ofiter caruia "ii curgeau lacrimile pe fata." Nu au existat miscari ample de revolta in urma loviturii de stat din 30 decembrie, resemnarea populatiei in fata dictatului istoric fiind aproape completa.

Cele cateva manifeste imprastiate in urmatoarele saptamani sau alte acte disparate si individuale de contestare a noii forme de guvernamant nu au afectat in niciun fel puterea comunista.

Cu toate acestea, lupta anticomunista, dusa in munti si nu numai, a fost necesara, deoarece a demonstrat ca exista o rezerva de intransigenta morala, ca sacrificiul opozantilor a fost si este inspirational pentru cei plamaditi din acelasi aluat si ca regimul comunist nu a reusit sa ucida in totalitate ideea de libertate din constiinta cetatenilor, in favoarea compromisului, a fricii sau a maleabilitatii etice. ... Citeste intreg articolul pe evz.ro