Si, in fine, un ciocanit puternic care il face sa tresara. Usa de la camera sa se deschide si il vede intrand pe Ion Mamulea, medicul personal al regelui: "Sculati, domnule colonel, si va imbracati pentru a lua toate masurile necesare, anuntand si la Bucuresti pe primul-ministru de o mare nenorocire: regele a murit!". Angelescu se imbraca in cateva secunde, apoi se repede spre scara care ducea la apartamentul suveranului. Sambata, 27 septembrie 1914 Stirea mortii intemeietorului Regatului s-a raspandit in Capitala incepand cu ora 8 si, in primele momente, atitudinea generala a fost de respingere. Se vorbea cu retinere, mai mult in soapta, pentru ca o astfel de veste parea de necrezut. Psihologic, era perfect explicabil: Carol I domnise 48 de ani si cei mai multi dintre romani nu cunoscusera un alt suveran. Afara, pe alei sau pe trotuarele bulevardelor, oamenii intrau in vorba, uneori fara sa se cunoasca. Domni cu figuri grave si cu voci joase se straduiau sa puna cap la cap franturi de informatii, nu inainte de a le trece prin sita scepticismului: "Dar dumitale cine ti-a zis?; Viata publica bucuresteana a fost rapid cuprinsa de paralizie. In semn de doliu, sediile administrative, scolile, bancile, magazinele au inceput sa se inchida, nu inainte de a arbora drapelul in berna. Autoritatile iau primele masuri: in armata se anuleaza toate invoirile si se suspenda instructia. In orase, edificiile publice si monumentele sunt acoperite de doliu, la sate se anunta prin afise moartea Majestatii Sale. Populatia se aduna spontan in fata primariilor, pe Dunare vapoarele coboara drapelele la jumatatea catargelor... Timp de sase zile, pana cand, la Curtea de Arges, sicriul regelui va fi coborat in mormant, Romania a trait o stare reala de tristete, consumata decent si sobru, exact asa cum a fost caracterul celui pe care il plangea. ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro