>

De abia cand m-am departat, grabindu-ma la casa, ai intors privirea: uite-l si pe bosorogul asta, nu e in stare sa-si ia singur un borcan! Si nu unul obisnuit, ci unul cu mazare de pe cel mai inalt raft, acolo unde sunt asezate borcanele mai scumpe. De ce n-ai luat unul mai de jos, la cel mai mic pret, ca tot va plangeti ca nu va ajung pensiile? Te-ai asezat resemnat la rand, dar nu ti-ai putut potoli indignarea: "De unde, dracu', sunt atat de multi pensionari? Apoi, ai banuit ca este ora de reduceri in magazin si ca noi stiam de ora asta si, desi s-a lasat gerul, n-am putut sa ratam promotiile, pentru ca nici nu e program de mare audienta la Antena 3 sau Romania TV, televiziuni ale caror profile de telespectatori le cunosti foarte bine, suntem multi peste 65 de ani. Si te-a surprins cum femeia din fata mea isi baga in carut pungile cu faina si sticlele de ulei cu mainile care ii tremurau. Nu de emotie, pentru ca prinsese promotii, ci de slabiciune. Am intrebat-o pe casierita de ce este asa de scumpa mazarea si tu ai pufnit din priviri: "Chiorule, n-ai vazut pretul la raft?". Am avut bani sa platesc, numarand ultimii marunti din portofel, timp in care te-ai gandit ca, in urma cu 70.000 de ani, cand civilizatia umana se reducea la niste cete de sapiens nomazi, care vanau mamuti sau se catarau in copaci dupa fructe, mai coapte ori mai uscate, existau si atunci bosorogi si babaciuni care nu mai aveau puterea nici macar sa ajunga la vreun bob de mazare agatat ceva mai jos decat raftul unui supermarket. Intotdeauna a fost asa: batranii pe margine, uitati, abandonati, niste bolovani de care se impiedica cei tineri, nerabdatori, obraznici, cinici, nesimtiti, gata sa ucida la nevoie, convinsi ca schimba lumea, o lume mai buna, vrajeli! Si uite unde am ajuns: in supermarket, ca sa ne impiedicam de astia, care de abia isi mai tin basinile, se misca in baston, in cadru metalic, chiori si surzi, dar cu lacomia supravietuirii, tragand de fiecare zi, de fiecare retet... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro