Raiul vazut de Arsenie Boca: "O vesnicie luminoasa unde sufletele se trezesc in mijlocul sfintilor si in cantarea cereasca"
"Daca la sufletele celor trupesti vin cu silnicie vamesii de tuci al unui cer de catran, sufletele dreptilor, insa se trezesc inconjurate de fapturile luminii, de sfinti si cantarea cereasca. "Dupa dumnezeiasca iconomie, trupurile lor pot primi in continuare harul tamaduirilor de boli, a izvorarii de mir, a ocrotirii de cetati si alte haruri, ca o confirmare a iubirii de oameni a sfintilor, activa si dupa mutarea lor din trup", explica duhovnicul de la Prislop. "Dupa plecarea ingerului, totul se intuneca, un intuneric de smoala, o stramtoare cumplita, un vuiet sfasietor de suspine ale sufletelor pacatoase, duhuri rele cu ochii de vapaie si cu uraciunea lor, il imprejmuiau si ii inghiteau faptura, iar el nu se putea apara cu nimic;
Raiul exista, la fel ca si iadul, scria Arsenie Boca, cele doua locuri fiind destinatii finale ale sufletelor oamenilor. "Daca la sufletele celor trupesti vin cu silnicie vamesii de tuci al unui cer de catran, sufletele dreptilor, insa se trezesc inconjurate de fapturile luminii, de sfinti si cantarea cereasca. Uimiti de dumnezeiasca frumusete de care sunt atrasi si insisi strabatuti, ca dintr-un extaz se stramuta din cele de aici la vesnicele lacasuri in imparatia lui Dumnezeu", relata Arsenie Boca.
Cele mai multe referiri la existenta Raiului le-a facut in "Cararea Imparatiei", cartea la care a lucrat in anii 1940, in vremea in care se afla la Manastirea Brancoveanu din Muntii Fagaras. "Trebuie trecute vamile, rusinand inca de aici, de pe pamant, pe vamesii vazduhului, ca la mutarea noastra dincolo, cunoscand ei focul dumnezeiesc ce a ars lucrurile lor din noi, sa nu ne poata opri cu vreo datorie neplatita din vremea de acum, vreme randuita incercarilor. Cum se ajunge in Rai
Calugarul le explica oamenilor ce se intampla cu sufletul dupa moarte si cum se indreapta fie spre Rai, fie spre Iad.
"Desfacerea sufletului de trup se face in vreme de trei zile pamantesti, incepand de la momentul pe care-l numim moarte. De unde pe pamant erau ceasuri, zile si ani, dincolo e un vesnic "astazi", o vesnicie luminoasa pentru sufletul care a dobandit sfintenia, sau o vesnicie intunecoasa, neagra vesnicie, pentru sufletul care a iubit stricaciunea", afirma Arsenie Boca, in "Cararea Imparatiei". Imparatia lui Dumnezeu nu e sub categoriile cunoasterii, in categoriile naturii sau lumii, - Arsenie Boca Suvoaie de foc
Sufletele sfintilor urca la Dumnezeu ca un suvoi de foc, adauga calugarul. Sufletul e condus de inger sa vada Raiul, fericirea dreptilor, rasplata faptelor bune, dar mai ales este condus sa-si vada faptele sale bune pe care le-a facut sau pe care le-ar fi putut face, dar nu... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro