>

Face pe ea tot timpul, cat s-o schimbam si noi? Cad in genunchi langa patul de fier, ce-mi sfasie pe veci tot ce mai e omeneste in mine.

Intr-un colt al mintii, sute de ganduri mi se izbesc ca de ziduri. Mi-au luat sutienul si am fost dusa intr-o camera cu dimensiunea de trei pe trei metri, in care erau patru paturi. Apa calda era doar dimineata si noaptea, iar WC-ul era de tip turcesc". Si Nuti ne insira solemn, de la tribuna Parlamentului, traumele ei de fosta prima doamna a Cotroceniului ajunsa dupa gratii.

Un val de scarba ma tintuieste langa patul de fier. Si-mi amintesc de tot, dar tot, de cum ne-au tot mintit. De cum ne-au jefuit. De cum, in anii astia de libertate sugrumata, haita de politruci, de beizadele, de pitipoance dotate cu silicoane si vuitoane, prezentate prostimii drept "sperantele politicii romanesti", de analfabeti infipti cu mainile in putere, de scursuri ale societatii si de pupincuristi ajunsi in cele mai caldute fotolii ale tarisoarei, toata adunatura asta de banditi pe care o vedem acum cu catusele pe mani ne-a furat fiecare farama din dreptul la viata.

Tanti Maria isi infige ochii in sufletul meu si-ncepe sa-mi spuna despre ingeri, ca-s peste tot, ca-s si ei dezgoliti, asa, ca ea. Imi spune si de voci. Imi spune si de oameni multi din universul ei, care se plimba aiurea prin cocioaba asta numita salon de nebuni. Imi spune ca ii e greu, c-ar vrea putina apa, ca, maica, tot timpul imi e sete si nu vor sa imi dea!

Valul de sila ma tine la pamant, langa patul de fier. Imi amintesc de toate hahaielile lor, atunci cand noua ne era greu. De hotiile lor, atunci cand noi eram infometati. De tot circul politrucilor astora, cu scoala hotiei in sange, de toata ura cu care au injectat, in fiecare clipa, poporul asta saracit si indobitocit. Imi amintesc de toate jocurile lor de-a puterea, de-a opozitia, de toate rafuielile lor purtate intotdeauna pentru banii nostri, de toate minciunile lor cu care ne-au ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro