Profesor in arta lemnului. Povestea mesterului Ion Rodos, profesor pe timp de vara la Muzeul Satului

Dar, in acelasi timp, sa nu uitati cine sunteti, ca romani, si sa nu uitati de mestesuguri, de traditiile noastre". "Nu mai spun de cate ori mi s-a propus sa raman la una din scolile astea, sa predau acolo mestesugurile, pentru ca ei au ramas uimiti de arta lemnului, pe care le-o aratam. Nu de putine ori, fiind in tarile occidentale, romanul auzea de la confratii lui in ale educatiei traditionale indemnul de a nu se face si in Romania greselile din Vest, anume distrugerea mestesugurilor. Se uita mesterul la ce se intampla acum, aici, la Muzeul Satului din Bucuresti, vazand multimea asta de copii, si spune ca autoritatile ar trebui sa ia aminte, ca, uite, copiii sunt dornici sa invete, sa lucreze. Cat despre arta traditionala, este convinsa ca a invata asa ceva inseamna ca "iti dai seama cum a evoluat stiinta, cat de mult s-a dezvoltat omenirea si ca totul pleaca de la natura, pe care nu trebuie s-o uitam".

acum 70 luni (17 Jul 2016)

Cate o saptamana dureaza un ciclu al mestesugurilor in tabara de creatie "Vara pe ulita". Mai mult, sa-ti descoperi aptitudini de care, poate, nu stiai pana acum.

Te-ai inscris, alegi, ca ai de unde, olarit, modelaj, sculptura in lemn, icoane, impletituri, podoabe, masti, papusi, tesaturi. Profesorul tocmai constata, la fiecare dintre cei zece elevi ai sai, rezultatul de pana acum al muncii la casetuta pentru bijuterii. Mai au sa puna balamalele, sa lege capacul de restul corpului. Cei mai multi au venit pentru prima oara la un asemenea atelier, dar se vede ca mana nu le tremura. Unde au facut bine, unde mai au de indreptat cate ceva. Omul care a invatat lemnul sa zboare, inca de pe cand avea 3 ani, de la tatal si bunicul lui. Si uite ca s-a prins mestesugul de Ion al nostru, care, acum, la maturitatea lui profesionala, a realizat un adevarat simbol al comunei unde a vazut lumina zilei, cocosul de munte din Nucsoara. Arata acum, in fata ochilor curiosi, cum dintr-o crenguta faci o floare de colt. Usor, cu un cutitas, feliezi bucata de lemn, dar nu pana la capat, doar cat sa infloreasca.

E incantata noua mea cunostinta de ceea ce vede in jurul sau. Atat de multi copii dornici sa invete. Ce conteaza cel mai mult, spune Ion, este sa inveti sa ai rabdare cu tine insuti.

Vreau sa stiu de la acesti tineri de ce au venit aici, in toiul verii. "Am vrut sa incerc, sa vad daca pot cu adevarat sa lucrez cu lemnul", zice o fata. "Sa va ajute Dumnezeu sa vi se indeplineasca planurile, pentru ca fiecare vreti o anumita meserie. Dar, in acelasi timp, sa nu uitati cine sunteti, ca romani, si sa nu uitati de mestesuguri, de traditiile noastre".

Cum e la altii

Vine randul unei alte povesti, de data asta de viata, pe care o ascultam cu totii, si eu, si elevii. Mesterul e profesor de sculptura, de zece ani incoace, membru al Academiei Artelor Traditionale din Sibiu. Dar altceva vrea sa ne spuna, apropo de activitatea lui didactica.... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro