Comunistii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej au sesizat pericolul pe care il puteau prezenta manastirile din punct de vedere politic, aici gasind adapost persoane care sprijineau miscarea de rezistenta anticomunista, dar si spiritual, Casa Domnului fiind un centru de mentinere a credintei. Pe de alta parte, manastirile detineau pamanturi, cladiri insemnate, dar si obiecte de cult din aur si argint, avutie nepermisa intr-o perioada in care ne aflam in plin proces de colectivizare. Practic, se urmarea reducerea la jumatate a numarului de manastiri din Romania, iar inventarul monahal urma sa fie preluat de stat. Tinerii aveau interdictie de a intra in manastiri, fixandu-se limita de varsta de la 50 ani in sus. Ulterior, o circulara a Directiei I din Ministerul Afacerilor Interne, din ianuarie 1960, prevedea: "Vor fi scosi din monahism toti calugarii apartinand tuturor cultelor, care nu au varsta de 55 ani si calugaritele 50 ani, care primesc pensii sau salarii de stat si care au obligatii ce deriva din codul familiei".

Omul care l-a savat pe Dej s-a impotrivit

Patriarhul Justinian Marina a fost singurul ierarh din Sfantul Sinod care a refuzat categoric sa accepte proiectul propus de reprezentantul Departamentului Cultelor. Isi permitea sa se opuna, regimului intrucat Gheorghe Gheorghiu-Dej ii era dator, acesta fiind ascuns de preot in casa parohiala din Ramnicu Valcea dupa ce liderul comunist a evadat din lagarul de la Targu Jiu, in anul 1944.

Dintr-o nota data Securitatii in anul 1960, consemnata de Adrian Nicolae Petcu in caietele CNSAS, aflam cum incerca Justinian sa salveze o parte din manastiri. "Din informatiile pe care le detinem, reiese ca patriarhul Justinian Marina, intre 15 iulie si 1 august 1960, aflandu-se la cura in statiunea balneo-climaterica Olanesti, a luat legatura cu unii calugari din manastirea Cozia, cu calugarite de la manastirea Saracinesti si cu Nicoara Timoteia, stareta ma... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro