Presa romaneasca postcomunista. De la Leonida si Catavencu la "Bulina Rosie"

Presa romaneasca postcomunista. De la Leonida si Catavencu la

> Noul statut al lucrarii i-a permis autorului ca unui titlu sec, specific si conform rigorilor academice, sa ii adauge doua semne de punctuatie- unul de intrebare si celalalt de exclamare- al caror rost e acela de a sublinia statutul marcat de o oarecare ambiguitate al presei ce a aparut la Bucuresti (asa-numita "presa centrala", cum i se spunea, mai apasat, pana in 1989, mai discret dupa aceea), dar si in provincie din dupa-amiaza-seara lui 22 decembrie 1989 pana catre finele anului 1992. O redenumire simptomatica nu doar pentru incertitudinea politica din orele si primele zile de dupa fuga cuplului Ceausescu, ci si fata de libertatea de expresie si cat de larga sau de limitata va putea fi ea in conditiile noi, aproximate, defel sigure si nu tocmai clar definite dintr-o perioada marcata de spectaculoase si nu tocmai benefice rasturnari de situatie.

acum 77 luni (3 May 2015)

>

Noul statut al lucrarii i-a permis autorului ca unui titlu sec, specific si conform rigorilor academice, sa ii adauge doua semne de punctuatie- unul de intrebare si celalalt de exclamare- al caror rost e acela de a sublinia statutul marcat de o oarecare ambiguitate al presei ce a aparut la Bucuresti (asa-numita "presa centrala", cum i se spunea, mai apasat, pana in 1989, mai discret dupa aceea), dar si in provincie din dupa-amiaza-seara lui 22 decembrie 1989 pana catre finele anului 1992.

Ambiguitatea vine, in primul rand, din faptul ca exact in aceeasi zi, aceiasi ziaristi, aceleasi colective redactionale, nu insa sau macar nu peste tot aceiasi redactori sefi, au trimis la tipar si mai apoi spre cititori ziare cu un continut total diferit, cu o ideologie diferita, cu o raportare la polul opus nu, sau nu neaparat fata de comunism, adica fata de doctrina, ci indeosebi fata de regimul comunist.

Daca jurnalistii de la Informatia Bucurestiului, un ziar relativ popular, au luat rapid decizia, in acel moment socotita de ei dar si de cititori, radicala de a schimba in totalitate numele ziarului pe care il scoteau rebotezandu-l Libertatea, cei de la Scanteia, cu un statut profesional si de "cadre" inca si mai apropiat de forurile decizionale ale PCR, s-au multumit sa redenumeasca ziarul, mult mai prudent, Scanteia poporului. O redenumire simptomatica nu doar pentru incertitudinea politica din orele si primele zile de dupa fuga cuplului Ceausescu, ci si fata de libertatea de expresie si cat de larga sau de limitata va putea fi ea in conditiile noi, aproximate, defel sigure si nu tocmai clar definite dintr-o perioada marcata de spectaculoase si nu tocmai benefice rasturnari de situatie. Adica de presa scrisa, nu si de cea audiovizuala care ar merita, fara doar si poate, un studiu cel putin la fel de minutios, de nuantat, de centrat pe document dar si pe relatarile martorilor direct implicati asa cum e cel ce face obiectul insemnarilor de fat... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro