In fata unui PSD si a unui premier fugariti de propriile biografii sa finalizeze ceea ce au inceput prin puciul din vara lui 2012, PNL, dar si presedintele Klaus Iohannis au livrat prea putin unei societati fata de care respectivii sunt mai datori ca oricand.

Au livrat prea putin raportat nu doar la orizontul urias de asteptare (orizont el insusi supra-alimentat de prezidentialele din noiembrie), ci si in relatie cu ceea ce s-ar fi impus in mod obiectiv, la rece, avand in vedere perioada care s-a scurs de la victoria anti-Ponta si anti-PSD (vorbim, totusi, de circa sapte luni), respectiv avand in vedere volumul si amplitudinea tentativelor de subminare a statului de drept, de relativizare constanta a orientarii strategice a tarii (fie implicit, fie explicit) si de cangrenare a perspectivelor de dezvoltare economica (de pilda, nu scapati din vedere amputarile masive, clar programatice, dar nascatoare de asa-zis excedent, in sfera investitiilor de la bugetul national si cel european).

Pe fondul unei activitati publice inca subtiri a presedintelui Iohannis, pe fondul unor stangacii greu de scuzat ale acestuia, pe fondul oportunismului unora dintre liderii minoritatii parlamentare, pe fondul suspiciunilor de coruptie care planeaza in jurul unor VIP-uri din zona opozitiei, ori luand in considerare pura lor incompetenta, PSD a reusit sa impuna in sfera activitatii legislative halci si halci din agenda sa obisnuita.

Iar premierul, dublat tactic de infamul si prea rezistentul aparat de propaganda din vremea USL, a ajuns, pas cu pas (ce ironie!), sa fixeze reperele "dezbaterilor" publice.

In ciuda faptului ca opozitia nu pare a se grabi cu debarcarea acestei guvernari (mai important, cu retezarea acestui MOD DE A GUVERNA) si in pofida faptului ca acest nucleu nu da semne ca ar intelege cu precizie chirurgicala cat de vulnerabila a devenit deja Romania - cu toata grasimea acumulata din castigurile puse la dispozitie de reformele u... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro