>

In toamna trecuta, s-au strans 428 de mii de semnaturi, iar tema care a mobilizat opinia a fost una de politica europeana: e vorba despre Acordul de Asociere UE-Ucraina. Sa ne amintim ca revolta Maidanului din Kiev pornise de la acelasi document, mai precis de la refuzul presedintelui Victor Ianukovici de a-l semna, in noiembrie 2013. Incheiat, intr-un tarziu, in vara anului urmator, Acordul a fost ratificat in toate cele 28 de state membre, in Parlamentul European, ca si in Ucraina. Intrarea in vigoare s-a produs la 1 ianuarie 2016, dupa ce - sub presiune rusa - partile au acceptat o amanare de un an si patru luni.

Din pricina actiunii initiate de Geen Stijl, Olanda a suspendat ratificarea, pana ce se afla ce zic cetatenii. In explicatiile oferite publicului despre impotrivirea fata de Acordul de Asociere, initiatorii referendumului au folosit o retorica imprumutata de la Moscova, vorbind, de pilda, despre "militii fasciste" care ar fi declansat un "razboi civil" in Ucraina, adica exact ca propaganda Kremlinului. S-a spus, de aceea, ca olandezii au fost chemati sa voteze pro sau contra Putin. Au fost, in schimb, foarte vocale partidele care s-au declarat impotriva, si anume Partidul Libertatii (condus de radicalul Geert Wilders), extrema-stanga din Partidul Socialist, ca si o formatiune anti-sistem, denumita Partidul Animalelor. Premierul Mark Rutte a adoptat un ton pedagogic, cautand sa explice miza reala a consultarii populare: el a insistat, de pilda, asupra plusului adus de schimburile economice, in conditiile in care valoarea anuala a exporturilor olandeze catre Ucraina depaseste 800 de milioane de euro. Intrucat adversarii sai au afirmat ca Acordul este o usa deschisa pentru primirea unui noi tari in UE, premierul a declarat solemn ca Ucraina nu va fi niciodata membra a Uniunii. Argumentul improvizat de Rutte era cam schiop: Kievul e obligat, a zis el, sa aiba relatii bune si cu Bruxelles, si cu Moscova, iar asta s-ar dovedi imposibil da... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro