Cu un trup firav, ce poarta povara a 96 de ani, Lidia Platon, fosta sora de campanie pe front, are o poveste presarata cu bombe, raniti, mizerie si moarte.

Veterana de razboi s-a nascut la Chisinau si a ramas orfana de mama cand avea numai 6 luni. "Eram intr-un spital construit de nemti, care avea indicativul 507. Si-a facut meseria cu pasiune si este mandra de viata ei. "La noi veneau raniti de pe front. Am tratat si romani, si nemti, si rusi. Uneori, mergeau si pe front pentru a acorda ajutor soldatilor raniti si ii tratau acolo, in locurile unde se auzeau impuscaturi. Si medicii erau de toate natiile si nu de putine ori intre cadrele medicale si surori s-au nascut povesti de dragoste, dar si intre raniti si cadrele medicale, insa batrana nu vrea nici acum, dupa atatia ani, sa dezvaluie amanunte picante. Cand este intrebata de marea ei iubire ofteaza: "A fost pe vremea cand eram in spital si ne preda un ofiter dragut. Invatam de 10, de dragul lui. 50 de ani de amintiri". O singura data s-a imbolnavit de tifos, boala probabil luata de la cei pe care ii ingrijea. Pastreaza si acum, cu sfintenie, fotografii cu soldatii pe care i-a ingrijit. Pozele sunt la loc de cinste, in albumul personal. Pe fiecare fotografie este trecut anul in care a fost facuta si o scurta explicatie. Pentru faptele ei de pe front, Lidia Platon a fost decorata de Ministerul Apararii Nationale cu medaliile "Meritul sanitar" si "Eliberarea de sub jugul fascist", iar pe timp de pace, cu medalia "Crucea comemorativa a celui de-Al Doilea Razboi Mondial, 1941-1945". Otilia Sava, consilier de stat in cadrul Ministerului Apararii Nationale, care a vizitat-o pe batrana de ziua ei, in luna martie, povesteste: "Credea ca este plutonier. Analizand documentele de veteran de razboi, observam ca in anul 1996 detinea gradul de plutonier adjutant si ii spunem ca, in urma inaintarilor succesive in grad a veteranilor de razboi, trebuie sa fie deja ofiter. "Pe vremea mea nu se faceau copii in eprubeta" Dupa... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro