Povestea Rodicai Bulboaca, ambasadoarea satului moldovenesc

De doua ori s-a facut pana acum claca in toata puterea cuvantului, cateva zeci de femei strangandu-se si punand la lucru, la fel ca pe vremuri, acul si ata, fuiorul si lana. Gazda mea, "ambasadoarea", tine de ideea aceasta a ei de multi ani incoace, sa nu lase ancestralele obiceiuri sa se topeasca in tumultul unei lumi care nu mai are timp nici macar de propriu-i suflet. Venisera la festival oameni de pe toate continentele, fiecare dorind sa arate ce are tara lui mai frumos, de la gastronomie, mestesuguri si legende pana la cantece si dansuri. Pentru ca acolo, ferite de lumina soarelui si uitate de grijile zilnice, zac lucruri pe care gospodarii nici nu le-au aruncat, dar nici nu se mai folosesc de ele. Este acelasi mod de gandire pe care l-am intalnit si la directorul Muzeului National de Istorie din Bucuresti, Ernest Oberlander-Tarnoveanu, care imi spunea, cu ani in urma, pe de-o parte, ca podurile caselor din satele Romaniei detin o comoara uriasa, inca neexplorata, iar pe de alta parte remarca, cu tristete, ca muzeele noastre nu au suficiente mijlocace, umane si materiale, pentru a merge pe teren si a scoate la lumina acele nestemate.

acum 55 luni (20 Jun 2016)

Nu stiu cati dintre romani au aflat pana acum de satul vasluian Sauca. Dar strainii stiu de mai mult timp.

Datorita celei pe care o caracterizez drept un adevarat ambasador al obiceiurilor locale, dar si al traditiilor romanesti, in general.

Va fac astfel cunostinta cu Rodica Bulboaca, cea care certifica faptul ca un spirit mare poate fi intalnit si intr-un loc mic, cum e satul unde s-a nascut si traieste femeia aceasta. Le-a aratat oamenilor de pe alte meleaguri costumul popular specific zonei sale. La ea in sat a scormonit fiecare pod si a scos nestemate ale culturii si inteligentei taranului. Copiii ies de la cursuri si vin la muzeu. Au voie sa umble cu instalatiile de acolo.

Tot in scoala veche, pusa la dispozitie de autoritatile locale, este si atelierul unde femeile din sat se aduna la lucru. De doua ori s-a facut pana acum claca in toata puterea cuvantului, cateva zeci de femei strangandu-se si punand la lucru, la fel ca pe vremuri, acul si ata, fuiorul si lana. Masini moderne pentru cusut au fost aduse in acest loc, in urma unui proiect castigat de asociatia locala. Gazda mea, "ambasadoarea", tine de ideea aceasta a ei de multi ani incoace, sa nu lase ancestralele obiceiuri sa se topeasca in tumultul unei lumi care nu mai are timp nici macar de propriu-i suflet. Daca auzi cumva de Rodica Bulboaca, atunci te gandesti la preparatele ei culinare, asortate cu descrieri amanuntite. Si de la cine a luat ea retetea cu pricina. Povesteste cum a fost in America, in 1999, in cadrul unei delegatii a creatorilor populari care au aratat, dincolo de Ocean, ce are Romania autentic.

Era un festival care a fost organizat chiar la Washington de Institutul Smithsonian. Rodica avea o misiune cat se poate de clara, sa prezinte arta culinara romaneasca. Stie sa faca mai multe feluri de bors, de pilda. Dar cum prepari elementul de baza al acestei fierturi in celalalt capat al planetei? Ajunsa la destinatie, vede cum romanii sunt intampinati cu m... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro