Povestea reginei vazduhului, prima femeie aviator din Romania. Persiflata in tara, si-a urmat visul in Franta

Povestea reginei vazduhului, prima femeie aviator din Romania. Persiflata in tara, si-a urmat visul in Franta

Era convinsa ca acolo nu se va lovi de astfel de prejudecati, asa ca s-a inscris la Scoala Civila de Aviatie din Mourmelon le Grand. Reportajele din avion, in care relata intamplari de pe fronturile in Mexic, Caraibe si America de Sud s-au bucurat de un mare succes, galateanca spunand atunci ca de la mansa este ca si cum vezi tara prin ochii unei pasari.

acum 70 luni (26 Sep 2016)

Insa pana ca visul ei sa devina realitate, aceasta a urmat, la sfatul parintilor, cursurile Facultatii de Stiinte Juridice, fiind printre primele femei din tara noastra licentiata in acest domeniu.

La varsta de 25 de ani, Elena a zburat pentru prima data. Dupa aceasta experienta fascinanta, tanara s-a decis sa se inscrie la scoala de pilotaj a printului George Bibescu, insa incercarile ei de a obtine brevetul de pilot au fost fara succes. Era convinsa ca acolo nu se va lovi de astfel de prejudecati, asa ca s-a inscris la Scoala Civila de Aviatie din Mourmelon le Grand.

Dupa ce Federatia Aeronautica Internationala i-a eliberat Brevetul International de Pilot Aviator, Elena a decis sa ramana in Franta, unde a lucrat ca reporter-corespondent de razboi pentru un cotidian. Reportajele din avion, in care relata intamplari de pe fronturile in Mexic, Caraibe si America de Sud s-au bucurat de un mare succes, galateanca spunand atunci ca de la mansa este ca si cum vezi tara prin ochii unei pasari.

In anul 1916, cand Romania era si ea in razboi, Elena Caragiani si-a exprimat dorinta de a contribui la apararea tarii, cerand sa participe, in calitate de pilot, la transportarea ranitilor catre spitale ori la aprovizionarea acestora cu materiale sanitare. Si de aceasta data, galateanca a fost refuzata de autoritati. Dorinta de a ajuta a fost insa mare, asa ca Elena s-a inscris in Crucea Rosie ca infirmiera si a ingrijit ranitii romani intr-un spital de campanie din Bucuresti.

Spre finalul razboiului, in casa parinteasca de la Tecuci, aceasta a deschis impreuna cu sora ei un punct sanitar.

Pe cand avea doar 42 de ani, Elena a revenit in capitala, fiind grav bolnava de tuberculoza. ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro