Incepand cu ultimul sfert al secolului al XVIII-lea in Timisoara au avut loc in mod frecvent stagiuni de opera cu un repertoriu variat, cu nimic inferioare celor din marile orase europene, multe fiind prezentate aici la putin timp dupa premierele lor absolute. Doua incendii de proportii au devastat cladirea, urmand ca in perioada interbelica fata sa-I fie refacuta dupa planurile arhitectului Duiliu Marcu, pastrandu-se stilul original numai la fatadele laterale, fatada principala si sala de spectacole imbracand stilul neobizantin caracteristic arhitecturii romanesti a timpului.

In anul 1920 ia fiinta Teatrul Liric de Opereta din Timioara, condus de Maximilian si Leonard - printul operetei, insa nasterea Operei Nationale Romane avea sa aiba loc mult mai tarziu. Opera Romana din Cluj, infiintata in 1920, s-a deplasat destul de des la Timisoara pentru a sustin spectacole, insa intre 1940 si 1945, in urma cedarii Ardealului prin Dictatul de la Viena, ardelenii s-au refugiat in capitala Banatului. Conducerea nou infiintatei institutii a fost incredintata renumitei cantarete Aca de Barbu care a reusit in scurt timp sa formeze o echipa de muzicieni. Primul consiliu de administratie al Operei Romane din Timisoara a cuprins personalitati marcante ale vremii respective: Aca de Barbu - director si regizor artistic, Traian Nicolau - director artistic, Mihai Bota - director administrativ, Gheorghe Marianciu - secretar studii muzicale, Gheorghe Pavel, Traian Mihailescu, Hermann Klee, Constantin Daminescu - dirijori, Mercedes Pavelici - maestru de balet, Ionica Mihai si Eugen Gropsianu - regizori.

Structura compartimentelor a fost urmatoarea: 45 de solisti vocali, 46 de instrumentisti, 60 de coristi, 19 balerini, 30 personal tehnic de scena, opt corepetitori si un sufleur. Parte din solistii Operei din Cluj au ramas la Timisoara La nou infiintata Opera din Timisoara, parte din solistii Operei din Cluj si-au dorit sa ramana in Banat spre a intregi cu experienta lor nucl... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro