Povestea ocuparii Bucurestiului de catre soldati straini in 1916: "Publicul feminin ii aclama si le arunca flori"

Povestea ocuparii Bucurestiului de catre soldati straini in 1916:

Se intorc de la Bragadiru unde se dusesera de dimineata sa predea nemtilor orasul. Plouati, cu uniformele sifonate, decolorate si pline de praf, poarta pe cap niste coifuri cu tepuse, acoperite cu invelis de postav gri. Dupa gat au niste ciorapi lungi de panza ce le servesc de cartusiere, iar in spinare ranite de piele de capra ce pastreaza parul inca pe ele. Un flacaiandru cu casca pe ceafa tine una de bratul drept, alte de bratul stang si canta de se sparge, fara insa a iesi din aliniere. Garda germana s-a pus imediat la Ministerul de Externe, la cel de Interne, la cel de Razboi si la Statul-Major roman. In 1914 se retrage de pe scena politica si, pana la sfarsitul vietii, se va ocupa, cu destul succes, doar cu avocatura. Din cauza trecutului sau politic, este retinut si privat de libertate timp de 20 de luni.

acum 68 luni (16 Jan 2017)

Va redam cateva fragmente din memoriile lui Vasile Th, Canciov, facute publice de istoricul Alesandru Dutu. Miercuri, 23 noiembrie

Pe Calea Victoriei politia in mare tinuta e insirata pe mijlocul strazii ca la 10 Mai; din strada Carol pana la Palatul Cotroceni se tin lant unul de altul: inspectori, comisari, subcomisari si gardisti. Am iesit afara dupa ce am aflat ca un banchet de 20 tacamuri sta gata pregatit. Fix la orele 12 trec in viteza dinspre Bragadiru cateva automobile cu drapele nationale si albe, iar unul cu drapel american. In celelalte se zaresc d-ni Nenitescu, Emil Petrescu, general Mustata, cativa ajutori de primari. Se intorc de la Bragadiru unde se dusesera de dimineata sa predea nemtilor orasul. Ma duc cu un ziarist la Ministerul de Interne; aici insa un consemn sever ne opreste de a intra. Generalul Mustata, in uniforma de general, vine intr-un automobil sa contramandeze banchetul de la Capsa. La ora 3 voi sa ma duc la medicul meu pentru un pansament. Abia iesit in strada aud cantecul de cor ostasesc al unei trupe in mars. asa si era, o companie de infanterie germana trece inspre Sosea. In randuri, soldatii merg cantand, acoperiti de flori. In fruntea companiei merge cu pasul cadentat, cu sabia scoasa, un tanar ofiter, inalt, slab, si excesiv de galben la fata. Cu ochii tinta inainte, nu priveste nici la dreapta, nici la stanga lui, la lumea adunata. Soldatii sunt toti foarte tineri, toti slabi si trasi la fata, blonzi, multi cu ochelari dupa ureche. Plouati, cu uniformele sifonate, decolorate si pline de praf, poarta pe cap niste coifuri cu tepuse, acoperite cu invelis de postav gri. hainele de o culoare cenusie sunt subtiri pentru iarna; Dupa gat au niste ciorapi lungi de panza ce le servesc de cartusiere, iar in spinare ranite de piele de capra ce pastreaza parul inca pe ele. Publicul de pe trotuare, public mai mult feminin si desigur strain, ii aclama si le arunca flori. Multe femei si fete au intrat in randurile soldatilor si merg cu ei ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro