Povestea martisorului legionar pentru care posesorii riscau inchisoarea: "Un capitol terifiant din istoria recenta"

Povestea martisorului legionar pentru care posesorii riscau inchisoarea:

Condamnata pentru o slujba de pomenire Gherghina Anghelescu (foto jos, prima din stanga) cea care a donat martisorul colectiei viitorului Muzeu al Rezistentei, decedata in 2005, la varsta de 93 de ani, a activat in tineretea sa in aceasta retea impreuna cu Niculina Marinescu (foto jos, a doua din stanga), Fredi Cureliuc, Nicolae Baticu si Romeo Puscasu (foto jos, al treilea din primul rand) si a pastrat cu sfintenie, vreme de aprope cinci decenii, acest artefact intr-o veche cutiuta de metal, alaturi de ultimele sale monede de argint colectate si ramase netopite dupa arestarea sa. Martisorul acesta l-am primit impreuna cu o cutiuta de aspirina in care se afla cateva monede de argint cu Regele Mihai, ramase de atunci, din perioada repectiva, de la Gherghina Anghelescu (Cretu, pe numele de fata) care a facut parte din Fratiile de Cruce.

acum 18 luni (16 Mar 2018)

Povestea lui si a altor cateva astfel de obiecte, pastrate cu riscuri colosale, a fost scrisa intr-o organizatia clandestina legionara din Bucuresti dupa 1941, perioada in care multi legionari se aflau in inchisorile antonesciene. Ele au fost confectionate de sustinatorii inca liberi ai acestei miscari, majoritatea tineri, printre care si posesoarea lui, Gherghina Cretu (Anghelescu), pe vremea aceea o fetiscana al carei frate a fost executat in aprilie 1941 de regimul Antonescu. Ca si celelalte, a fost realizat in perioada anilor 1941-1944 de legionari din capitala, desi probabil ca asemenea martisoare s-au facut si-n alte parti ale tarii.Este vorba despre cei care ramasesera nearestati dupa asa zisa rebeliune din ianuarie 1941. Mii de legionari au fost arestati si condamnati, inclusiv elevi de liceu, care au primit pana la 25 de ani de munca silnica, in conditiile in care ei nici macar nu erau majori. Cei ramasi nearestati, multi dintre ei neidentificati, ascunsi sau considerati nepericulosi, continuau activitata de mentinere vie a organizatiei, clandestin si realizau aceste martisoare din mondele de argint pe care le colectau.

Erau comercializate intr-un sitem, de asemnenea, clandestin

Martisoarele astfel obtinute erau vandute, pe ascuns, iar banii stransi deveneau fonduri ce se constituiau in ajutoare acordate fie celor inchisi, sub forma de pachete, fie familiilor lor ramase pe drumuri, in bani. In baza acestei legi, una interna din cele sase care figureaza in carticica sefului de cuib de la perioada aceea, orice legionar era obligat, asa cum era stipulat de Corneliu Zelea Codreanu, cel care a redactat-o, sa ajute un alt legionar aflat in nenorocire, dar si orice alt om aflat in dificultate. "In schimbul martisoarelor, se primeau, de fapt, niste donatii, care se centralizau, iar apoi erau folosite fie pentru a se cumpara pachete pentru cei din inchisori, fie pentru a fi ajutate cu alimente sau chiar cu bani familiile de acasa ale celor arestati,... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro