Povestea dedicata parintilor care-si motiveaza, zilnic, copiii: "Aveai nevoie de un sut in fund!"

Povestea dedicata parintilor care-si motiveaza, zilnic, copiii:

> Hotarasem sa trec peste ceea ce mama ma rugase, plangand, sa nu fac, si anume sa imi iau un job permanent si decisesem sa renunt la carte si sa ma apuc de munca (mama era impotriva acestei idei, constienta fiind ca atunci cand voi ajunge sa fiu relativ independent financiar voi renunta in a invata multumindu-ma cu un "salariu". Atunci am simtit prima si ultima data in viata mea ca il urasc si cred ca in acel moment as fi avut puterea sa trec pe langa el si sa scuip in urma mea. Nu intelegeam ce voia sa zica, insa imi ramaneau intiparite in suflet rugamintile mamei (mama vorbea in romana, fiind vatrasa): "Mircea, trebuie sa stai de vorba si cu el ca ii arde inima si o sa se-mbolnaveasca".

acum 74 luni (1 Aug 2016)

>

Hotarasem sa trec peste ceea ce mama ma rugase, plangand, sa nu fac, si anume sa imi iau un job permanent si decisesem sa renunt la carte si sa ma apuc de munca (mama era impotriva acestei idei, constienta fiind ca atunci cand voi ajunge sa fiu relativ independent financiar voi renunta in a invata multumindu-ma cu un "salariu". Cred ca eu nu puteam sa trec peste anumite chestiuni pe care le facea el in relatie cu mama, iar el era furios pe mine deoarece credea ca ma irosesc. La un moment dat, dupa ce i-am spus nu stiu ce, el se uita cu oarecare scarba catre mine, si dupa ce ingenuncheaza in fata icoanei, zice: "Dar-ar Dumnezeu si Maica Domnului sa nu iei la facultate, ca esti un prost". Socul de a-mi auzi tatal cerand lui Dumnezeu sa nu-mi implineasca cea mai mare dorinta mi-a mancat sufletul. Atunci am simtit prima si ultima data in viata mea ca il urasc si cred ca in acel moment as fi avut puterea sa trec pe langa el si sa scuip in urma mea. Lacrimile mi-au inundat fata si numai vederea Maicii Sfinte cu Pruncul m-a facut sa nu cad. "Bine, ma!", strig eu, "o sa iti arat ca nu sunt prost!". Nu ii raspundeam la intrebari decat cu "da" sau "nu" si il salutam doar dimineata, cand ma trezeam, si seara, la culcare. Il auzeam de multe ori in bucatarie cand discuta cu mama despre mine, soptindu-i: "Asti te na inkerel mande, tha si te kerel so si kerimasqe". Nu intelegeam ce voia sa zica, insa imi ramaneau intiparite in suflet rugamintile mamei (mama vorbea in romana, fiind vatrasa): "Mircea, trebuie sa stai de vorba si cu el ca ii arde inima si o sa se-mbolnaveasca". Nu a stat de vorba cu mine ci, din contra, parca simteam de fiecare data atunci cand ma vedea ca ii repugna prezenta mea. Fugeam din fata ochilor lui si ma ascundeam in carti. Eram ferm convins ca am picat, avand senzatia ca am fost cel mai slab pregatit de cand am terminat liceul. Seara, inainte sa ajunga acasa la ea, Lacramioara vine la mine si imi zice: "Salut, domnule student", formula la care... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro