Povestea de 92 de ani a armelor produse la Cugir. Scandalul de coruptie si spionaj care a zdruncinat "Uzina de Fier"
In iulie 1928, Fabrica de Arme Cugir a incheiat o conventie cu firma cehoslovaca Skoda, care a inscris, in decurs de 2 - 4 ani, un aport de capital de 300 de milioane de lei, echivalent cu cel al firmei Vickers Armstrong Ltd., constand in masini, constructii de fier si materiale electrice. Sub autoritatea guvernului taranist condus in 1930 de Iuliu Maniu, care isi doreste sa initieze o colaborare economica in cadrul "Micii Intelegeri" intre Romania si Cehoslovacia, Ministerul de Razboi a comandat Uzinelor Skoda munitii si armament in valoare de peste 6,75 miliarde de lei, inclusiv o comanda de tunuri "suflate" de sub nasul industriasilor francezi, prin abilitatea aceluiasi Bruno Szeletzky. In seiful din biroul lui Bruno Seletzki, reprezentantul Uzinelor Skoda, au fost gasite mai multe documente militare secrete ale Ministerului de Razboi, cu privire la sistemul national de aparare, documente despre contractele statului cu alti furnizori de armament, tabele cu calibrul tuturor gurilor de foc ale armatei romane, rapoartele despre desfiintarea uzinelor de ar- mament de la Copsa Mica si Cugir, care se stingeau din lipsa comenzilor de productie de armament.
Traditia metalurgica de la Cugir este mult mai veche, aici existand o "Fabrica de Fier" inca din secolul XIX. Materia prima folosita la prepararea fierului se aducea de la Govajdia - Hunedoara (furnal care a dat si subansamble din fonta pentru turnul Eiffel din Paris). La inceput fonta era carata cu carutele, iar mai apoi pe calea ferata pana la Sibot, de unde se transporta cu carutele pana la fabrica. La 1 februarie 1906, se fac primele transporturi de marfuri pentru fabrica, iar la 12 iunie 1906 a inceput si transportul de calatori. In anul 1910 au fost construite barajul si aductiunea de apa de pe Raul Mic pentru alimentarea turbinei care punea in miscare generatorul electric de la care se asigura iluminatul electric al halelor si trecerea la actionarea electrica a utilajelor. Dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, prin care se incheia procesul de formare a statului national unitar roman, in Transilvania, fostele proprietati ale Imperiului Austro-Ungar au intrat direct in proprietatea statului roman. Ca mici actionari au intrat atunci in UDR si industriasi romani, cu legaturi in mediile politice romanesti, aceasta perioada remarcandu-se prin legile reformatoare ale guvernarii liberale, cu Ion I.C Bratianu ca presedinte al Consiliului de Ministri si Vintila Bratianu, ministru al Finantelor. In acest scop, partile asociate au fost de acord sa realizeze doua intreprinderi metalurgice: una dintre acestea urma sa produca fier comercial, piese forjate, piese de masini si masini unelte, motoare etc., iar cealalta pusti de vanatoare si alte articole de acest gen. In caz de nevoie, cele doua uzine trebuiau sa produca guri de foc pana la calibrul 305 mm si tancuri, iar, pe de alta parte, munitie completa pentru aceste guri de foc. Termenul pentru construirea si punerea in functiune a uzinelor era de doi ani de la data inceperii lucrarilor. se angaja sa puna la dispozitia noii societati masinile unelte si utilajele specializate, precum si documentatia tehnica si asistent... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro