Povestea celor 10.000 de dozatoare TEC: "A fost ceva unic in lume"

Povestea celor 10.000 de dozatoare TEC:

In urma cu 25 de ani, Romania era mai mult decat o tara insetata de libertate. Pe piata racoritoarelor, cererea era atat de mare incat americanii de la Coca-Cola (veniti in Romania in 1991) au avut nevoie de patru ani pentru a ajunge cu productia la nivelul solicitarilor din piata. La un moment dat, nu mai puteam face fata si a trebuit sa decidem cu ce ne ocupam mai departe, desi toate domeniile in care intrasem erau de succes, de la import de produse alimentare la import de bijuterii si transporturi. Si din asta castigam, nu mai percepeam altceva de la comerciant, el trebuia doar sa cumpere de la noi dozatorul si ingredientele si apoi pastra intregul profit. Cand au venit in Romania reprezentantii acestei firme, au fost fascinati de modelul de business de la noi si se gandeau cum sa faca sa il implementeze si in alte parti. Marius Iliev, fost director general al TEC Romania A fost o afacere de ordinul zecilor de milioane de dolari" De la dozatoare la crowdsourcing In ultimii 25 de ani, Marius Iliev a facut afaceri in mai multe domenii, de la industria bauturilor racoritoare si pana la afaceri cu eoliene si aditivi furajeri. Iliev crede ca miliardarii de carton care populau mediul de afaceri de la inceputul anilor '90 au disparut in primul rand din lipsa de pregatire pentru meseria de anteprenor: "Multi n-au avut vocatie pentru afaceri, doar au simtit oportunitatea. A fost o afacere de ordinul zecilor de milioane de dolari ca cifra de afaceri.

acum 106 luni (19 Aug 2015)

In urma cu 25 de ani, Romania era mai mult decat o tara insetata de libertate. 23 de milioane de oameni voiau sa recupereze peste noapte toate privatiunile pe care le indurasera sub dictatura. Pe aceasta sete de consum s-au cladit afaceri cu profituri uriase. Pe piata racoritoarelor, cererea era atat de mare incat americanii de la Coca-Cola (veniti in Romania in 1991) au avut nevoie de patru ani pentru a ajunge cu productia la nivelul solicitarilor din piata. In acest interval, si-a trait apogeul una dintre marile afaceri ale primilor ani de capitalism: sucul la dozator. Automatele firmei TEC impanzisera toata tara, ademenindu-i pe insetati cu arome care de care mai atragatoare: kiwi, mango, mandarine, caise, ananas, papaya. Nimeni n-a tinut evidenta cantitatilor industriale de sirop amestecat cu sifon care s-au baut in acei ani. Ce stim este ca in conturile catorva oameni s-au adunat niste milioane de dolari de pe urma acestei isterii. Imediat dupa Revolutie, Marius Iliev se intoarce in Romania si se apuca de afaceri: "Cand m-am intors in tara, toata lumea credea despre toata lumea ca sunt securisti. Iata cum a facut:

Marius Iliev a intuit, in 1990, ca pe piata bauturilor racoritoare e o paine de mancat

"Adevarul": V-ati intors in tara imediat dupa Revolutie. Marius Iliev: Imi amintesc ca prima impresie a fost de ceva foarte cenusiu, intunecat, o atmosfera care te ducea spre depresie. Cand plecasem din Romania, in 1985, si ajunsesem la Istanbul, am fost uimit de lumini. Si cand m-am intors in tara era aceeasi lipsa de lumina, chiar si in timpul zilei. Iar in momentul in care incercai sa pornesti un business te loveai de tot felul de birocratii. Dupa scurt timp, mi-am dat seama ca poate fi o oportunitate daca reusesc sa ma descurc in mediul asta si ca o pot face mai bine decat un strain care nu cunoaste limba, cultura locala, obiceiurile.

Da, de fapt o filiala a companiei pe care o aveam in America si c... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro