Povestea aurului din Romania: bunastare, megalomanie si controversa

Povestea aurului din Romania: bunastare, megalomanie si controversa

De la "Closca de aur", "Creanga de aur" sau "merele de aur" ale lui Harap-Alb, la galbenii din buzunare, dintii de aur, lantisoare de aur, ghiuluri si, in final, bunastarea economica. Aceeasi sursa documentara oferea si cifre privind cresterea spectaculoasa a productiei de aur in Romania, de la numai 750 de kilograme in 1919-1920, pana la 3.200 de kilograme in 1931. Rezerva de aur a BNR ajunsese in 1987 la 48 de tone, si a continuat sa scada in 1988, la 45 de tone, dupa decizia lui Nicolae Ceausescu de a vinde aur pentru a rambursa datoria de stat. Oficializarea avea sa fie facuta in iunie 1999, iar in octombrie 2000, se facea transferul prin ordin al licentei de exploatare de la compania de stat catre Rosia Montana Gold Corporation, unde actionar majoritar, in proportie de 80%, era o societate controlata de omul de afaceri Frank Timis. In fine, mai exista in Romania o alta companie care detine o licenta de exploatare a aurului: Romaltyn Mining din Baia Mare, care deruleaza insa un alt tip de proiect, de recuperare a unor reziduuri miniere aflate in iazuri de decantare.

acum 65 luni (19 Apr 2015)

De la "Closca de aur", "Creanga de aur" sau "merele de aur" ale lui Harap-Alb, la galbenii din buzunare, dintii de aur, lantisoare de aur, ghiuluri si, in final, bunastarea economica. Se cautau metode economice de plata si zone de exploatare noi.

"Dezvoltarea" inceata, dar sigura

Primele atestari documentare privind rezervele de aur ale Romaniei dateaza din perioada interbelica. Istoria lui din vechime pana azi", Ion Rusu Abrudeanu cita datele oficiale ale vremii: 53.000 de kilograme, dintre care 23.000 de kilograme erau considerate ca fiind sigure, in timp ce 30.000 de kilograme fiind probabile.

Aceeasi sursa documentara oferea si cifre privind cresterea spectaculoasa a productiei de aur in Romania, de la numai 750 de kilograme in 1919-1920, pana la 3.200 de kilograme in 1931. Cea mai mare cantitate de aur apartinea in acele vremuri societatii de exploatare "Mica", 69,90%, in timp ce restul se impartea intre intreprinderi ale statului si "ceilalti particulari". Topul regiunilor in privinta rezervelor si exploatarilor de aur era dominat de Muntii Apuseni, urmati de zona Baia Mare si restul tarii.

Problema aurului era dominata insa in Romania interbelica de instabilitatea pietelor financiare si de ofertele sub pretul mondial pe care Banca Nationala le inainta producatorilor de aur. Astfel, intr-o "dare de seama" din 1922, reprezentantii societatii "Mica" atentionau autoritatile vremii: "Industria aurifera din Ardeal e susceptibila de o mare desvoltare, dar atat timp cat nu se va stabili un regim, care sa garanteze producatorului beneficiul muncii lui, ea nu se poate desvolta pe deplin". Efectele acestei politici financiare puteau fi regasite doi ani mai tarziu, cand in raportul anual al aceleiasi societati putea fi citita urmatoarea fraza: "Aproape intreaga noastra productiune de aur a lost predata Bancii Nationale pe un pret cu 13,5% sub cel mondial, din care se mai ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro