Povestea actritei Ileana Popovici: In cautarea strabunilor din stanga Prutului

Li se interzicea sa se apropie la mai putin de 50 de kilometri de satul in care vazusera lumina zilei. Pe atunci, se obisnuia ca familiile instarite din Tara-Mama sa ia in grija o familie de refugiati din Basarabia si sa le ofere napastuitilor tot ce aveau nevoie intr-o noua gospodarie, incepand de la lingura. "Cea care i-a ajutat cel mai mult a fost Lia Bratianu", stie Ileana de la parintii ei, care s-au stabilit, dupa o serie de peregrinari, aproape de Bucuresti, in satul Buturugeni. La izvorul pasiunii pentru mierea de albine Alt drum, in anii din urma, l-a facut Ileana Popovici in satul Baimaclia, la 40 de kilometri de Tiraspol, in zona situata sub autoritatea Republicii Moldova.

acum 55 luni (3 Apr 2016)

Aceasta este o poveste de viata. Actrita si totodata basarabeanca Ileana Popovici sau destinul unei femei care s-a intors la radacini, cautandu-si familia de dincolo de Prut. Gasind povesti cutremuratoare despre rudele ei napastuite de sovietici, dupa 1940.

Cu siguranta va aduceti aminte de Ileana Popovici, care a jucat, de-a lungul carierei sale, in zece filme, remarcandu-se in "Reconstituirea", "Pentru patrie", "Prea mic pentru un razboi atat de mare", "Zodia fecioarei" sau "Filip cel Bun". Cu toate ca la baza are vioara, la scoala de muzica, apoi Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din Bucuresti. Semnand astfel ilustratia muzicala pentru o serie de productii in cinematografie, dar si in televiziune. Spune ca in toata viata ei a avut un singur loc de munca, la Televiziunea Nationala, din 1966 pana in 1999, cand a iesit la pensie.

Istoria se scrie din relatarile oamenilor care au trait-o

Asa se tese destinul, si frumos, dar si tragic, al unei familii care isi are radacinile in Basarabia. Ileana a pornit, de mai multi ani incoace, in cautarea gliei din care-si trage sangele. A mers dincolo de Prut, sa afle daca mai traiesc rude de-ale sale. Si a gasit oameni care i-au relatat momente cutremuratoare prin care au trecut parintii si bunicii ei, din cauza vicisitudinilor istoriei. A fost aici o festivitate, in 2011, la sfarsitul lui august, prin care s-au marcat 370 de ani de atestare a satului. Oamenii i-au descris ce s-a intamplat in 1940 cu bunicii ei, ca de altfel cu majoritatea romanilor, dupa ce Basarabia a fost cedata URSS. "Pe bunicul meu, Ioan Popovici, ca si pe bunica, i-au scos rusii din casa, i-au luat din pat. Li se interzicea sa se apropie la mai putin de 50 de kilometri de satul in care vazusera lumina zilei.

Despre tatal ei spune ca era preot in satul Copanca, aproape de Tighina, fiind parohia lui. Era o zona deosebit de frumoasa, incarcata cu pomi fructiferi, langa Nistru. Cand apele se umflau, acopereau pomii pe juma... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro