Dincolo de recenta asumare a unei noi calitati, cea de tehnocrat, de care e, totusi, mai departe decat ramane Pamantul fata de cea mai indepartata stea din cea mai indepartata galaxie, cine mai este, astazi, Victor Ponta?

Ceea ce te impinge la formularea unei intrebari aparent atat de pretentioasa (bineinteles, pretioasa si pretentioasa, daca altele ar fi fost circumstantele) este tocmai raspunsul cel mai la indemana care i-ar putea fi dat: anume, ca Victor Ponta este premierul Romaniei.

Doar ca, pana si aceasta calitate, chiar daca valida din punct de vedere juridic, sta ea insasi sub semnul legitimului dubiu, atat timp cat nu este clar in ce stat membru UE si NATO (dar nu veniti, va rog, cu contraexemple de tip Grecia) seful Guvernului si-ar permite cu asa seninatate sa torpileze viitorul tarii sale, din perspectiva stabilitatii macroeconomice, cum si-a propus Ponta sa o faca de vreo doua-trei luni incoace. In acelasi timp, nu cred ca, in acelasi cadru general, UE-NATO, veti gasi termen de comparatie din perspectiva modului in care institutii ale statului si partide, laolalta, au gasit cumva o solutie de avarie pentru a intarzia explozia bombei amorsata de premier, iar asta in lipsa si in ciuda premierului inca in exercitiu.

Rezultatul final si inca imperfect, dar relativ rezonabil pentru situatia data, al negocierilor pe marginea Codului Fiscal este ultima dintre dovezile care atesta fara echivoc faptul ca activitatea lui Victor Ponta la Palatul Victoria este considerata in numeroase cercuri drept una strict personala si nicidecum in serviciul, fie si de la distanta, fie si in scarba, al tarii.

Din punctul de vedere al hartiilor oficiale, Ponta conduce Guvernul, dar din perspectiva lucrului efectiv facut, acelasi Ponta nu mai inseamna nimic, eventual e mai degraba un saritor de garduri la ceas de seara, un mare Nimeni care si-a facut prostul obicei de a incerca sa pradeze casele concetatenilor, sperand ca va gasi in ungherel... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro