Pompeii de la poalele Retezatului. Cum arata Ulpia Traiana Sarmizegetusa in secolul al XIX-lea

Pompeii de la poalele Retezatului. Cum arata Ulpia Traiana Sarmizegetusa in secolul al XIX-lea

Ne informa despre multimea de obiecte pretioase, carate de acolo in tot timpul, nu numai de catre proprietarii de prin acele tinuturi, ci si de catre straini. (...) De s-ar fi luat demult o masura ca aceasta, istoria veche, chiar si din Evul Mediu, a acestor tari, ar diferi foarte mult de cea actuala, plina de lacune, de corecturi, de conjuncturi", relata Baritiu. De alta parte, in tot parcursul pedestru de 20 de minute, treci printre mai multe imprejurimi de piatra, ziduri uscate cu care locuitorii si-au impresurat livezile si terenurile agricole, cu pietre luate din castru cat si din alte edificii, din temple, basilice si alte localuri publice si private, ale caror urme sa vad pretutindeni. "Runiele de la Gradiste cat si altele cate sunt cunoscute in satele vecine merita explorate cu grija si regularitate, precum se intampla acest lucru de zeci de ani in ruinele de la Pompei", concluziona Baritiu.

acum 76 luni (12 Mar 2018)

In mai 1882, George Baritiu a pornit din Sibiu, cu trenul, pana in Deva, apoi cu postalionul la Hunedoara si, de acolo, cu trasura, prin Hateg, la Gradiste, satul unde se aflau cele mai importante ruine ale capitalei provinciei romane.

Primul popas l-a facut la Deva, la Societatea de istorie si arheologie a judetului Hunedoara, care coordona lucrarile din 1882 - 1883 de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Arheologii societatii fondate in 1871 au colectat peste 2.000 de obiecte antice si medievale din tinutul Hunedoarei, unul dintre cele mai bogate in vestigii antice si medievale din Transilvania.

"Societatea s-ar fi apucat si pana acum de sapaturi, anume in amfiteatru, dar locuitorii particulari ai comunei, ca proprietari ai acelor ruine, le-au facut cele mai mari greutati, cerand pe pogonul de teren agricol, un pret mult mai mare decat inzecit, pret pe care societatea nu este in stare sa il plateasca, pe cat timp ea dispune de un capital foarte mic. Se spera ca in comuna Gradistea peste putin timp se va face asa numita comasatiune, caand autoritatile vor intocmi lucrul asa ca ruinele sa cada in partea proprietarului mare, care astazi este in acea comuna ilustrul comite Melchioru Lonyay, fost inainte cu cativa ani ministru de finante, apoi ministru presedinte, iar locuitorii pe ale caror locuri se afla ruinele li se vor separa locuri echivalente din alondiatura boierului.

"In ziua de Constantin si Elena (21 mai), am ajuns de la Hateg, in doua ore si jumatate, la Gradiste. Protopopul era dus pe sate, am fost insa primit de notarul comunei, un maghiar inaintat in etate, care locuia de multi ani in acea comuna, care cunostea, fireste toate ruinele care se mai afla deasupra pamantului. Ne informa despre multimea de obiecte pretioase, carate de acolo in tot timpul, nu numai de catre proprietarii de prin acele tinuturi, ci si de catre straini. Adauga insa ca de cand se formase societatea istorica si arheologica in Deva, se poarta mare ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro