>

Statutul de jurnalist (sau, pe o treapta mai simandicoasa, de "analist politic") a devenit atit de rivnit, incit, din ce in ce mai des, vedem strecurindu-se sub umbrela lui insi care, pina mai ieri, practicau alte meserii: critici si istorici literari, psihologi, sociologi, ingineri, poeti, istorici de arta etc. (E drept, exista si destui despre ale caror atribute profesionale nu stim nimic). In ciuda acestei abundente, trebuie sa spunem, totusi, ca, in general, prestatia breslei lasa serios de dorit. Eleganta stilistica, acuratetea stirii, onestitatea amplasamentului politic sunt, de multe ori, carente. Ne intilnim mai curind cu propagandisti nevricosi, cu militanti infailibili, cu amatori de scandal si de bascalie. Usor de identificat mai ales in conferintele de presa. I se spune "de-acasa" (de la patron, redactor-sef, director) ce are de facut. Cu alte cuvinte, lectiile ii sunt scrise de altii: "te duci si ataci!", "te duci si pui intrebari enervante!", "te duci si, indiferent care e tema conferintei, o tii langa cu tema ta!", sau, "te duci si ridici mingii la fileu!", "te duci si distragi atentia de la subiectele incomode!". Folosesti frecvent declaratii de genul: "nu mi-ati raspuns la intrebare!", sau "stiu ca nu va place postul nostru de televiziune". Nu e decit vocea unui comando care, la o adica, il sanctioneaza, daca nu s-a achitat cum trebuie de sarcina primita. E opusul celui de la punctul 1. Daca "trend"-ul e in favoarea unui anumit politician, sau a unei anumite idei, el e contra. Important e ca lumea sa vada ca are de a face cu un personaj de o independenta cosmica, nealiniabil, imprevizibil, nesistematizabil. De fapt, nu e gazetar decit printr-o miscare de sacrificiu, prin acceptarea generoasa a unei functii comune. In realitate, e un ginditor, un scriitor, un "intelectual fin", care se apleaca asupra contingentelor ca asupra unei "materii prime" pentru o "opera" de cu totul alt calibru. Si, intotdeauna, e bucuros sa sara la beregata gran... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro