Plesu, in cazul plagiatului lui Ponta: "Felul doamnei Andronescu de a intelege loialitatea e, as spune, sinucigas"

Plesu, in cazul plagiatului lui Ponta:

Daca insa, din intimplare, hotul e prim-ministru, el va gasi o solutie si pentru asemenea rautacioase bombaneli: va cere rudei sale de la Justitie sa compuna o ordonanta de urgenta, din care sa reiasa ca cel care a furat "are dreptul" sa restituie ce a furat, fiind, prin asta, exonerat de orice culpa. Spectaculoasa, pe aceasta linie, este si opinia dnei ministru ca ghilimelele sunt o inventie tirzie (cam de prin 2003), si ca, deci, un doctorand de dinaintea acestei date (cazul dlui Ponta) n-avea cum sa faca uz de ele. E dinsa atit de dependenta de drogul disciplinei de partid, incit poate marsalui, orbeste, cu un rar amestec de "modestie" blinda si suficienta indemolabila, spre culmile absurdului?

acum 73 luni (5 Jan 2015)

>

Totul e un aranjament "mafiot", pus la cale de un vecin rau, care vrea sa-l compromita. Intr-un tirziu, hotul decide sa incheie litigiul "pe cale pasnica": bine, hai, nu va mai agitati, sint generos din fire, va dau pulpa de porc inapoi si facem uitata toata tarsenia. Daca insa, din intimplare, hotul e prim-ministru, el va gasi o solutie si pentru asemenea rautacioase bombaneli: va cere rudei sale de la Justitie sa compuna o ordonanta de urgenta, din care sa reiasa ca cel care a furat "are dreptul" sa restituie ce a furat, fiind, prin asta, exonerat de orice culpa. Apare constant pe mai toate posturile de televiziune, cu un zimbet trist in coltul gurii, avocat devotat al oricarei "cauze" din care partiduletul Domniei Sale, sau bietii sai colegi de "idei", sau saracutul de prim-ministru, ar putea iesi sifonati. Felul dnei Andronescu de a intelege loialitatea e, as spune, sinucigas. Caci o determina sa spuna "lucruri traznite", sa conteste, cu obstinatie, ceea ce vede toata lumea, sa reorganizeze realitatea dupa nevoile tandre ale micilor ei convingeri si emotivitati. E adevarat ca ample pasaje din teza lui de doctorat (ceva intre 85 si 130 de pagini) sunt luate, cuvint cu cuvint, de la altii. Si e adevarat ca, la sfirsitul pasajelor cu pricina nu e pus, intre paranteze, adevaratul autor. Dar ia uitati-va la bibliografia de la sfirsitul lucrarii: veti regasi toti autorii si toate titlurile folosite (e drept, fara mentiune) in corpul ei." Cind citesti o carte (nu neaparat o teza de doctorat), trebuie sa dublezi lectura printr-un permanent efort detectivistic: pagina asta de unde o fi luata, care dintre cei doua sute de autori ai bibliografiei e proprietarul acestei idei sau al acestor fraze? Nu e treaba doctorandului sa-ti spuna simplu, prompt, cinstit, de unde a copiat. Nu e vina omului ca iscusinta ta de cititor e nula! La limita, orice autor poate livra drept "teza de doctorat" o juxtapunere de texte distincte, cu conditia ca, la sfirsitul compilatiei s... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro