>

Afirmatia e amendabila din mai multe puncte de vedere. Semnalez citeva, in speranta ca dl Tariceanu se va stradui mai mult, in viitor, sa gindeasca (atit cit se poate...) inainte de a-si lasa gura sa vorbeasca singura. Expresia populara la care ma refer sugereaza ca, uneori, indaratul cite unei vorbe proaste, nu e, de fapt, nimeni: gura lucreaza autonom, necontrolat, fara contact cu "centrul de comanda". Dlui Tariceanu i se intimpla destul de des sa-si lase gura sloboda, sa distribuie cuvinte dincolo de care nu pare sa fie nimeni. Iata, din punctul meu de vedere, unde greseste celebrul nostru presedinte al Senatului:

1. Un inalt demnitar ar trebui sa fie mai rezervat cind vorbeste public, in termeni de marunta deriziune, despre un ministru (fie el si proaspat numit). Cum pacat este si ca formatia sa de baiat gigea nu a inclus si ceva mai multa gramatica romaneasca. Dl Tariceanu pare sa creada ca "a fi cunoscut" e o dovada de excelenta. Fiecare dintre noi "cunoastem" o multime de doamne si domni (de la televizor, din parlament, din presa) a caror insignifianta e definitiva. Si spargatorii de banci, si ucigatii in serie si violatorii ajung, uneori, foarte repede, la cote maxime de notorietate. La fel - evident in alt plan - si marii manelisti, marii campioni, marile vedete de divertisment s.a.m.d. In ce ma priveste, imi doresc de multi ani sa nu mai vad pe scena noastra politica aceleasi figuri obosite si previzibile. Visez sa apara la virf persoane noi, "necunoscute", gata sa ma surprinda, sa aduca ceva aer proaspat in exercitiul functiei lor, dincolo de atmosfera statuta din jurul unor "cunoscuti" parlamentari cu multiple mandate si cu prestatie cvasi-nula, dincolo de vechi figuri de partid mereu incintate de ele insele, mereu prezente in diferite studiouri de televiziune cu aceleasi platitudini, glumite si obraznicii. Isi ia sfera proprie de "cunoastere" drept criteriu garantat de evaluare. "N-am auzit de el." Nu vreau sa-mi inchipui cum ar ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro