Plesu, despre valul de refugiati: "Nu Europa e solutia crizei arabe. Europa poate fi doar un partener echilibrat"

Plesu, despre valul de refugiati:

In joc, intra adesea si mici sofisme sentimentale: de pilda buna primire a esticilor emigrati spre vest (ungurii dupa 1956, basarabenii, polonezii etc.), desi comparatia este strict formala: nu era vorba, in acele cazuri, de incompatibilitati religioase, de deplasari inter-continentale, de experiente teroriste traite nemijlocit de gazde, in raporturile lor cu noii veniti. Rezonabil ar fi, probabil, sa nu mai lucram cu emotii si principii, sa nu mai practicam opinia la indemina, ci sa cerem informatii precise, sa facem analize riguroase, sa evaluam, fara ornamentica cocheta, ce putem si ce nu putem face.

acum 43 luni (14 Sep 2015)

>

Am sa fiu sinucigas de sincer: nu am un raspuns - cel putin deocamdata - la aceasta mare provocare. Tot ce pot sa fac este sa stau si sa cuget. Nu-i trebuie mult ca sa-si dea cu parerea, iar, mai apoi, sa si-o sustina feroce, pina in pinzele albe, ca pe o axioma. Pe baza de impuls, de simt al replicii, de "bun-simt"... Au doua dezavantaje:

1.Cei care le resimt si le declara ca atare nu trec decit rareori la fapte: nu se reped sa-si asume, cu titlu personal, nici un act de marinimie; Cu alte cuvinte, raspunsul afectiv dinaintea dramei e bun, dar nu produce efecte coerente, stabile pe termen mediu si lung.

Pe terenul ei, intra in lupta tabere etanse: campionii devotiunii pentru drepturile omului si pentru "corectitudinea politica" pe de o parte si, de cealalta parte, conservatorii prudenti, aparatorii Europei "traditionale", ai omogenitatii crestine, sau extremistii alergici la orice urma de alogenie. In joc, intra adesea si mici sofisme sentimentale: de pilda buna primire a esticilor emigrati spre vest (ungurii dupa 1956, basarabenii, polonezii etc.), desi comparatia este strict formala: nu era vorba, in acele cazuri, de incompatibilitati religioase, de deplasari inter-continentale, de experiente teroriste traite nemijlocit de gazde, in raporturile lor cu noii veniti. Asa cum reactiile emotionale stateau prost cu registrul concret, al procedurilor salutare pe scara larga, discursurile principiale stau prost cu empatia, se complac in abstractiuni reci, fara nici o tangenta cu viata imediata, cu "inconstientul colectiv" al popoarelor, greu de "sistematizat" dupa criterii standardizate. Si ce-i de facut?

Rezonabil ar fi, probabil, sa nu mai lucram cu emotii si principii, sa nu mai practicam opinia la indemina, ci sa cerem informatii precise, sa facem analize riguroase, sa evaluam, fara ornamentica cocheta, ce putem si ce nu putem face.

Cunosc o multime de "stingisti" radicali care s-au saturat ca Statele Unite sa ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro