>

O documentare laborioasa pe multiple directii (istorie, geopolitica, antropologie, arta, urbanism) si o calitate a editarii (incluzind o impresionanta colectie de imagini), pentru care echipa Monitorului Oficial merita toata lauda, fac din aceasta lucrare un autentic eveniment, ocultat, fireste, cum se intimpla mai intotdeauna la noi, de "evenimente" mult mai picante: tribulatiile matrimoniale ale lui Cristi Borcea, noua mare fundatie a micului Titulescu, descoperirea "acoperitilor" si reacoperirea descoperitilor etc.

In ce ma priveste, am citit cartea Doinei Pauleanu ca pe un omagiu consistent adus regelui Carol I si generatiilor de "fondatori", care au facut posibila transformarea unei aglutinari de adaposturi precare, cunoscuta sub numele de Kustendje in orasul Constanta. Am regasit, sau am descoperit in paginile cartii, oameni, texte si imprejurari, de natura sa arunce, prin contrast, asupra lumii noastre de azi un cearcan de umbra, un val de dezamagire si neincredere.

Iata, de pilda, un fragment din discursul pronuntat de noul rege al tarii, la 10 mai 1866, dinaintea Parlamentului national: "Punand piciorul pe acest pamant sacru, eu am devenit roman. Va aduc o inima credincioasa, intentii curate, o vointa ferma de a face bine, un devotament fara margini catre noua mea patrie si un respect neclintit fata de legi...". Acum veti merge in Dobrogea, nu in calitate de cuceritori, ci de amici, ca frati ai locuitorilor, care de azi inainte sunt concetatenii nostri. Dar veti gasi si locuitori de alt neam, de alta religiune.

Doamna Angela Merkel si-ar putea descoperi, in aceste cuvinte, un precursor la care nu s-a gindit, tot astfel cum musulmanii de-acum ar avea ceva de invatat de la stramosii lor, infinit mai cordiali cu locul lor de adoptie si cu oamenii lui, decit sunt ei cu lumea pe care o iau cu asalt...

Un cuvint si despre Remus Opreanu, primul prefect al Constantei (ajuns in post la 34 de ani), oltean de or... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro