>

Articol preluat din Dilema veche

S-ar zice ca e vorba de un grup de "misionari", pregatiti sa administreze, la Bucuresti, o arvuna a Raiului. Si se declara gata sa "customizeze" aranjamentele dorite de clienti (adica de "customers"...) si sa produca buchete decorative "personalizate ocaziei" (probabil si "ocazionate persoanei"). Jargonul promotional e, cum se vede, un amestec de folclor autohton si formulistica multinationala, iar daca te uiti pe net, vezi ample serii de imagini, cu ornamente florale baroce, scenografii pendulind intre "dragalas" si "princiar", cu multe, foarte multe culori, tufe inghesuite monumental pe, sub si peste mese, compozitii torentiale, cind naravase, cind pretentios calofile, de natura sa te lase cu gura cascata, beat de fericire, decis, in mod radical, sa nu te mai intorci niciodata acasa, in "lumea" obisnuita...

Problema pe care o am, ca vecin, este ca vreau si eu un pic de Rai: dar Raiul meu, nu unul care imi este azvirlit - vreau, nu vreau - pe fereastra. Vreau sa ascult muzica mea sau sa nu ascult nici o muzica, vreau sa citesc in liniste, sa motai cind am chef, sa stau de vorba cu cei din jur s.a.m.d. Or, toate astea se suspenda cind firma vecina pregateste un chef paradiziac, incepind cu riguroase probe de microfon si terminind cu ample sonoritati de discoteca. Pot intelege ca afacerile sint afaceri si ma abtin sa fac comentarii de gust asupra unora dintre exponate si, in general, asupra "instalatiei" tipatoare (la propriu si la figurat) de vizavi. Mi-a raspuns o doamna foarte politicoasa, care mi-a oferit trei prilejuri de reflectie: 1) legea interzice zgomotul de cartier abia dupa orele 22,30; Daca nu dormi, n-ai nevoie de liniste. Daca scrii, citesti, te odihnesti dupa-masa, cazi pe ginduri, vrei sa te joci cu nepotii sau sa contempli somnul - fara program prestabilit - al unui nou-nascut, pretentia de fi scutit de zgomot e un moft. In vecini se pot dezlantui, legal, toti decibelii unor activit... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro