>

Mi s-a intamplat adesea, in ultimile decenii, sa regret tacerea ierarhilor fata de evenimentele unei "actualitati" dramatice, care ne afectau pe toti, dar care nu pareau sa fie socotite de institutia bisericeasca suficient de importante pentru a merita o interventie. Al doilea motiv de bucurie a fost grija duhovniceasca aratata noua de o asezare minastireasca de mare prestigiu: Schitul Prodromu de la Athos, ctitorie straveche a romanilor, aflata intr-un centru prestigios al Orthodoxiei. Prima stupoare: miscarile de strada de dupa nenorocirea de la club ar fi fost indreptate "impotriva stapinirii statului si a Bisericii". Monahii de la Athos traiesc, asadar, in ideea ca Romania de azi e inca o cetate bizantina, in care statul si Biserica se identifica intr-o pacifica "symphonie". Statul laic, prin reprezentantii lui, e la fel de legitim ca si Biserica. Si in cei peste 40 de ani de comunism, Biserica s-a comportat cu aceeasi complezenta cind era vorba de "stapinire": si-a inceput slujbele rugindu-se pentru "conducatori", a acceptat sa i se darime lacasurile de cult, a practicat "compromisul util" in toate eforturile ei de "colaborare" cu autoritatile "lumesti". Catolicilor li se atragea atentia ca Imparatia lui Dumnezeu nu e din lumea aceasta, dar in viata de zi cu zi, ierarhii nostri se straduiau sa cada la invoiala cu toata administratia "de partid si de stat".

Retorica "patriotica" a monahilor de pe Munte e, din pacate, intr-o smintitoare consonanta cu aceea a regimului pe care ei insisi il numesc "bolsevic". Tulburarile din strada au fost si sunt "dirijate de forte ostile tarii", de "oameni care urasc poporul roman". Europa Libera - un cuib al agenturilor straine, revolta de la Timisoara din decembrie 1989 - o miscare huliganica organizata de forte iredentiste si de dusmani alogeni ai "neamului nostru necajit". "Cineva" doreste - "nu intimplator" (o alta sintagma de jalnica aminire) - transformarea Romanei intr-o a doua Ucraina. Romania si ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro