"Va pot da de indata trei sfaturi: 1) Nu va spetiti citind cuminte, din scoarta-n scoarta, toate dosarele pe care vi le pregatesc expertii din minister, inaintea unor vizite si intilniri oficiale. De regula, sint asfixiante prin cantitate si detalii. Evident ca trebuie sa fiti bine pregatit, dar exista o solutie mult mai eficienta: invitati la un prinz colegial pe cei responsabili cu problema sau cu spatiul geografic vizate de agenda dvs. Va vor spune esentialul, curatat de frazeologia de protocol si de limbajul standardizat al . Dupa o ora, veti sti tot ce trebuie sa stiti, cu o mare economie de timp. Fireste, nu veti putea refuza o cina de curtoazie, prilejuita de prezenta unui sef de stat sau de guvern, nu veti putea evita sa va intilniti, la o masa, cu un omolog din strainatate. si, singur cu sine, intrebati-va fara complezenta: (De ce naiba vreau sa fac meseria asta?!)"

Sfaturile dlui Shultz mi-au prins foarte bine. Le consemnez, in ideea ca merita sa dea de gindit si altora. Ca incepator in bransa, aveam, e adevarat, complexul "diletantului", ceea ce ma facea sa fiu hiper-scrupulos, ori de cite ori aveam dinainte o "sarcina" dificila: citeam tot ce capatam de la departamentele din subordine sau de la alte institutii implicate in tematica episodului diplomatic urmator, pierdeam nopti intregi ca sa fiu riguros la curent cu ceea ce urma sa aud si sa spun. Nu regret, dar recunosc ca as fi rezolvat totul mai rapid si mai util cu un "working lunch" de cabinet. Si asta pentru ca - fara sa vreau sa ironizez zelul expertilor si cu atit mai putin sa minimalizez competenta si eficienta lor - "dosarul" construit de ei e gindit mai curind monografic decit functional. (Uneori, se intimpla sa primesc anticipari ale unui dialog probabil, din care nu lipseau "indicatiile" de intimpinare: "Buna ziua!", "Ma bucur sa va intilnesc!", "E un bun prilej sa reinnodam vechile noastre traditii de cooperare!" etc.) Nu exclud, pe de alta parte - daca ma gindesc la educatia el... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro