Pictorul neamt intors dupa 18 ani in Romania: "Aici este casa mea". Povestea fascinanta a unui artist care a albit in beciurile Securitatii

Pictorul neamt intors dupa 18 ani in Romania:

Karl Robert Perko (71 de ani) s-a nascut pe data de 25 iunie 1944 in Aradul Nou, astazi cartier al Aradului. Asa se face ca in anul 1963 a ajuns la Constanta si a dat examen la Academia de Marina, pe care l-a si luat. A ALBIT IN BECIURILE SECURITATII Ca si cand nu ar fi fost de-ajuns, a avut de-a face si cu Securitatea de la Constanta: "Am fost arestat si nu stiu nici acum de ce. PRIMII ANI DE DEMOCRATIE Artistul Robert Perko a avut o viata amoroasa tumultuoasa, astfel ca acum este la a patra casatorie si are patru copii: Ofelia (44 de ani), Florin (43 de ani), Livius (42 de ani) si Rosemarie (36 de ani). La sfarsitul anului a participat la concursul pentru ocuparea postului de restaurator de arta la Muzeul de arta "Theodor Zink", pe care l-a castigat. "Trebuia sa am grija si de familia din Germania, si de fetele care-mi ramasesera in tara. ACADEMIE DE ARTA LA EL ACASA De-a lungul vietii sale, artistul a realizat peste 9.000 de picturi, de la miniaturi la lucrari in marime naturala, pe care le-a expus in muzee din intreaga lume.

acum 60 luni (18 Jul 2015)

Karl Robert Perko (71 de ani) s-a nascut pe data de 25 iunie 1944 in Aradul Nou, astazi cartier al Aradului. Parintii sai, Iosif si Leontina, profesori universitari de matematica si respectiv de biochimie, au fost urmasii nemtilor care au colonizat Banatul.

Robert Perko a urmat gradinita in limba germana, apoi Liceul de Arte din Arad. "Tata stia sapte limbi straine, iar mama vreo sase, insa in casa vorbeam in romana, pentru ca tata spunea mereu ca suntem romani si trebuie sa vorbim romaneste", marturiseste el. "Mi-a zis sa ma fac medic neurochirurg, daca tot nu eram atras de matematica. Si eu atunci stateam si ma gandeam cum o sa tai eu oameni. Nu era de mine, dar am plecat spre Bucuresti", isi aminteste Robert Perko.

"CREDEAM CA MARINARIA E PIRATERIE"

In drum spre Capitala, a gasit pe o banca intr-o gara o foaie in care se vorbea despre o scoala de marina din Constanta si asa viata i s-a schimbat pentru totdeauna. "Am schimbat ruta, desi eu nu stiam de la Arad ce-i aia marinarie. Cedeam ca este vorba de pirati", rade barbatul. Asa se face ca in anul 1963 a ajuns la Constanta si a dat examen la Academia de Marina, pe care l-a si luat.

Probele sportive nu au fost pentru el o problema, intrucat jucase polo ca sportiv de performanta. "Pe tata a trebuit sa-l pregatim putin inainte, ca nu stiam cum sa-i spun ca eu eram putin la Marina. El mereu imi spunea doua lucruri sa nu fac: filosofie, intrucat ti se recunosc meritele de-abia dupa ce mori, si arte plastice, pentru ca artistii sunt niste zapaciti.

"ERAM PARALEL CU MARINA"

Tatal sau nu a vorbit cu el vreo doua saptamani, insa s-a impacat cu ideea dupa ce baiatul i-a spus ca, la terminarea cursurilor de la Marina Militara, va urma Medicina in cadrul Armatei. "I-am spus si care erau avantajele: ca primeam haine de la ei si bursa. Dar nu aveam de gand sa fac niciodata Medicina", rec... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro